Erasmus din Rotterdam – biografie, „Elogiul nebuniei” și umanismul Renașterii
Erasmus din Rotterdam (aproximativ 1466/1469 – 12 iulie 1536), numit și Desiderius Erasmus, a fost un umanist, filolog, teolog și scriitor neerlandez al Renașterii. Este cunoscut pentru Elogiul nebuniei, pentru edițiile sale ale textelor creștine timpurii și pentru promovarea unei educații bazate pe studiul limbilor clasice și pe judecata critică. A exercitat o influență importantă asupra culturii europene din secolul al XVI-lea.
Formarea și călătoriile prin Europa
S-a născut în Țările de Jos, probabil în Rotterdam; anul nașterii este disputat în cercetarea istorică. A studiat în școli latine și a intrat în viața monastică, dar și-a orientat treptat activitatea către cărți, traduceri și corespondență intelectuală. A călătorit în Franța, Anglia, Italia și în spațiul german, legând relații cu cărturari și editori. A fost prieten apropiat cu Thomas Morus, cu care a împărtășit interesul pentru cultura greco-latină și reforma morală a societății.
Studiile și prelegerile sale puneau accent pe accesul la izvoare, în special la textele originale, și pe cunoașterea limbilor clasice. Pentru Erasmus, educația nu era numai acumulare de informații, ci și un instrument de formare a caracterului.
„Elogiul nebuniei” – satiră și critică socială
Moriae encomium (Elogiul nebuniei) a fost redactată în 1509 și publicată în 1511. Lucrarea folosește vocea alegorică a Nebuniei, care se laudă pe sine, pentru a ironiza vanitatea intelectuală, superstiția, corupția și ipocrizia unor instituții și comportamente umane. Titlul conține și un joc de cuvinte legat de numele lui Thomas More.
Umorul cărții este mai ușor de înțeles dacă cititorul ține cont de cultura retorică a Renașterii. Textul nu reprezintă o simplă respingere a credinței, ci o critică a formalismului și a diferenței dintre idealurile morale și practicile cotidiene.
„Adagia”, Noul Testament și reforma educației
În Adagia, publicată inițial în 1500 și extinsă în ediții succesive, Erasmus a comentat proverbe și expresii ale autorilor clasici, transformând colecția într-o resursă de educație și reflecție. În 1516 a publicat Novum Instrumentum omne, o ediție tipărită a Noului Testament în greacă, însoțită de o traducere latină și de note filologice.
În Colloquia (Convorbiri), dezvoltate începând din 1518, a folosit dialogul pentru a discuta educația, călătoriile, moravurile și viața religioasă. A publicat și Educarea principelui creștin (1516), cu reflecții despre conducerea responsabilă.
Relația cu Reforma protestantă
Erasmus a criticat abuzurile și lipsa de educație ale clerului, dar nu s-a alăturat mișcării lui Martin Luther. În De libero arbitrio (1524) a apărat o anumită concepție despre libertatea voinței, intrând într-o controversă publică cu Luther. Atitudinea sa a combinat dorința de reformare a Bisericii cu teama de dezbinare și violență religioasă.
Ce carte să citești mai întâi
Elogiul nebuniei este cea mai accesibilă introducere în stilul său ironic. Pentru interesul față de lumea clasică, continuă cu selecții din Adagia, iar pentru filosofia educației cu Educarea principelui creștin. Portretul de pe pagină îl arată pe Erasmus scriind și a fost pictat în 1523 de Hans Holbein cel Tânăr.