Viața și formarea
J. R. R. Tolkien (3 ianuarie 1892 – 2 septembrie 1973), pe numele complet John Ronald Reuel Tolkien, a fost scriitor, filolog și profesor britanic, una dintre figurile care au definit literatura fantasy modernă. S-a născut la Bloemfontein, în sudul Africii, într-o familie engleză. După moartea tatălui său, și-a petrecut copilăria în apropiere de Birmingham. Studiul limbilor și al literaturii vechi a devenit una dintre pasiunile sale centrale.
A absolvit Universitatea Oxford în 1915, apoi a servit în armata britanică în timpul Primului Război Mondial. A luat parte la bătălia de pe Somme, iar experiența războiului și pierderea unor prieteni apropiați au rămas repere biografice importante, fără ca romanele sale să poată fi reduse la o simplă alegorie a conflictului. După război, a lucrat ca filolog și a predat la Leeds și Oxford, unde a studiat limba engleză veche și literatura medievală. A făcut parte din cercul literar Inklings, alături de C. S. Lewis.
Cum a creat Pământul de Mijloc
Înainte de a scrie marile sale romane, Tolkien inventa limbi, istorii și genealogii. Quenya și sindarina, două dintre limbile elfilor, nu au apărut ca simple ornamente ale poveștii: autorul a construit în jurul lor popoare, tradiții și mituri. Universul său, numit adesea legendarium, cuprinde epoci întregi, de la creația lumii până la evenimentele din „Stăpânul inelelor”. Îl interesau epopeile nordice, mitologia, poemul „Beowulf” și felul în care poveștile sunt transmise între generații.
Cărțile care l-au făcut celebru
„Hobbitul” (1937) urmărește călătoria neașteptată a lui Bilbo Baggins, alături de pitici și de vrăjitorul Gandalf. Este o poveste despre curaj, lăcomie, prietenie și transformarea unui personaj care prefera confortul aventurii.
„Stăpânul inelelor” (1954–1955) pornește de la destinul Inelului Puterii și devine o epopee despre tentația dominației, loialitate, pierdere și speranță. Lucrarea este un singur roman publicat, din motive editoriale, în trei volume: „Frăția Inelului”, „Cele două turnuri” și „Întoarcerea regelui”. Nu trebuie confundată împărțirea în volume cu existența a trei romane independente.
„Silmarillion” (1977) adună miturile marilor epoci anterioare și explică trecutul elfilor, al lui Morgoth și al Pământului de Mijloc. Textul a fost alcătuit și editat pentru publicare de fiul său Christopher Tolkien din manuscrise care nu fuseseră definitivate de autor. Pentru cititorii interesați de creația literară și de tradițiile nordice, catalogul conține și „Legenda lui Sigurd și a lui Gudrún”.
Teme și influență
Tolkien nu s-a limitat la o aventură cu magie. A explorat mortalitatea, nostalgia unei lumi care dispare, distrugerea mediului, limitele puterii, curajul celor aparent neînsemnați și posibilitatea speranței chiar în fața înfrângerii. Personajele sale sunt adesea puse să aleagă între control și renunțarea la control. Unul dintre motivele pentru care opera sa a influențat generații de scriitori fantasy este combinația dintre amploarea unei mitologii inventate și emoțiile profund umane ale personajelor.
Cu ce carte să începi?
Pentru cine descoperă autorul, „Hobbitul” este cea mai prietenoasă introducere; urmează „Stăpânul inelelor”, care are o construcție și un ritm mai complexe. „Silmarillion” este recomandat apoi, pentru cititorii care doresc să exploreze mitologia și istoria lumii. În catalog pot apărea atât traduceri românești, cât și ediții în engleză, ilustrate sau împărțite în volume; verifică limba și conținutul ediției înainte de cumpărare.
