Calatorie de nunta - FORMAT PDF

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură Călătorie de nuntă se construiește în jurul căutării identității și reconstituirii memoriei, două dintre temele majore ale operei lui Modiano.
Citește tot rezumatul cărții Calatorie de nunta... Ajungînd la Milano, Jean B., un realizator de documentare în vîrstă de patruzeci de ani, află pe neașteptate ca o femeie s-a sinucis chiar în hotelul unde s-a instalat el. Intrigat, descoperă că i-a cunoscut nu numai pe femeie, ci și pe soțul ei cu douăzeci de ani în urmă și misterul destinului lor ajunge să-l obsedeze. Hotărăște să meargă pe urmele acestei perechi care, în timpul războiului, fusese nevoită să se refugieze permanent din fața ocupanților naziști. Astfel, scoate treptat la iveală o viață secretă, plină de îndoieli și incertitudini, petrecută din ascunzătoare în ascunzătoare. Deconstrucția cronologică a biografiei personajelor, la care Modiano excelează, îi lăsă cititorului plăcerea de a reface parcursul liniar al existenței lor. Premiul Nobel pentru Literatură 2014 Fragment din volum:   „Se întorceau la hotel și, în nopțile fără lună, o neliniște îi cuprindea pe amândoi. Nici un singur felinar, nici o singură fereastră luminată. Restaurantul Prințesei de Bourbon încă mai strălucea, ca și cum ea ar fi fost ultima care îndrăznea să sfideze camuflajul. Dar după câțiva pași, această lumină dispărea și mergeau pe întuneric. Murmurul conversatillor se stingea și el. Toți oamenii aceștia, a căror prezență în jurul meselor îi liniștea și pe care îi vedeau pe plajă în timpul zilei, li se păreau acum ireali: niște flguranți ce făceau parte dintr-un turneu de teatru pe care războiul îl blocase la Juan-les-Pins și care erau constrânși să joace roluri de falși turiști pe plajă și în restaurantul unei false Prințese de Bourbon. Hotelul Provençal însuși, al cărui corp alb se ghicea în fundul tenebrelor, era un decor gigantic din mucava. Și, de fiecare dată când traversau păduricea de pini întunecată, Ingrid era zguduită de o criză de plâns.  * * * Dar intrau în hol. Lumina strălucitoare a candelabrului îi făcea să clipească. Portarul, în uniformă, stătea la biroul de recepție. Zâmbea și le întindea cheia de la camera lor. Lucrurile căpătau din nou un pic de consistență și de realitate. Se găseau într-un hol de hotel adevărat, cu pereți adevărați și cu un portar adevărat, îmbrăcat în uniformă. Apoi urcau cu ascensorul. Și din nou îi cuprindeau îndoiala și neliniștea când apăsau pe butonul pentru etajul al cincilea și o bandă adezivă acoperea butoanele pentru celelalte etaje, ca să arate că acestea erau închise. La capătul lentei lor ascensiuni prin întuneric, ajungeau la un palier și la un culoar Iuminate slab de niște becuri goale. Așa era. Treceau de la lumină la umbră și de la umbră la lumină. Trebuiau să se obișnuiască cu lumea asta, în care totul putea fi dat peste cap dintr-un moment în altul." Citește mai puțin...