De-a lungul timpului, încă de la apariția omenirii, ființele umane au fost preocupate neîncetat de înțelegerea rostului și rolului lor pe pământ, mai ales când au observat că în starea lor apar deosebiri esențiale.
Mulți gânditori le-au perceput. Filozoful și scriitorul francez Jean-Jacques Rousseau cugetă seminificativ: "Omul s-a născut liber, dar pretutindeni se găsește în lanțuri". Firește, nu tot omul pățește așa ceva. Oricum, cugetarea sa a izvorât nu atât din constatarea inegalității vizibile între oameni, îndeosebi în domeniul economic, dar și în cel politico-social, cât, mai ales, din realitatea crudă că, pe această bază, societatea omenească s-a scindat în oameni "puternici", ziși "superiori", chemați chipurile să conducă, și "supuși", toți cei "inferiori" lor. Așa s-au petrecut lucrurile, sub diverse forme, în orice orânduire. Istoria românilor reflectă și ea o asemenea stare. În vremuri de demult au existat sclavi și stăpâni de sclavi, apoi iobagi și moșieri, după aceea salariați și capitaliști, urmând o societate în care exploatatorul era considerat statul... După 1989, visaseră oamenii un trai mai bun. Dar cei ajunși la putere au împins țara către un surogat de capitalism, prin care s-au putut transforma în puternicii țării. Și astfel, România s-a pomenit aruncată înapoi cu aproape 100 de ani, statisticile din domenii esențiale dovedind că acum situația ei economică, socială și politica seamănă mult cu cea din 1938. Ce blestem s-a abătut asupra ei? Cine sunt mării vinovați? Nu este greu a-i depista citind și cartea de față, menită a contribui la relevarea autorilor, a metodelor și a cailor prin care s-a ajuns la degradarea țării și a națiunii.
