Situat în Câmpia Română, pe o așezare milenară, București constituie o adevărată vatră de istorie a națiunii. Arheologii au constatat că pe teritoriul său au apărut repere ale activității omenești încă în urmă cu 150.000 de ani, cele dintâi semnale ale prezenței omului fiind uneltele de piatră cioplită.
Alte dovezi materiale, rezultate din cercetările arheologice, atestă faptul că pe locul unde se află București au locuit ființe umane cu multe milenii în urmă, în palolitic, neolitic, în epocile bronzului și fierului, în epoca geto-dacică, în timpul migrațiilor goților, avarilor, pecengilor, al puhoaielor otomane etc. Arheologii au scos la lumină numeroase așezări neolitice, că su din epocile bronzului și fierului, precum și urme ale unor mici așezări geto-dacice. Au urmat perioade în care orașul a fost confruntat adeseri cu diverse vitregii, fiind odată prefăcut în cenușă de turci, devastat de un incendiu. Va suferi sub dominația fanarioților, a rușilor, va suporta bombardamente în vremea celor două războaie mondiale, în primul fiin o perioadă sub cizmă prusacă. A avut momente de ridicare și de decădere. Istoria sa este marcată de o seamă de evenimente, unele benefice, altele dăunătoare. Interesante sunt perioadele și modalitățile în care apar primele drumuri podițe, cișmelele, trăsurile și birjarii, primul teatru din București, poșta română, cu cele mai vechiu timbre, semnalate în Foto-Document, tramvaiul, Târgul Moșilor, Ateneul Roman și Palatul Cotroceni, muștările, primul meci de fotbal, moneda romanescă și calvarul ei, în Foto-Document fiind prezentate cele mai vechi "monede" și multe altele. Istoria Bucureștilor cuprinde și momente precum aprigă încleștare în lupta pentru putere între partide și oameni politici, confruntările adeseori sângeroase dintre putere și năpăstuiții sorții încheindu-se cu consecințele revoltelor din decembrie 1989. Multe dintre visurile oamenilor s-au spulberat. "Dezindustrializat", orașul a devenit, în mare măsură, un loc al șomerilor, al oamenilor fără căpătâi, al cerșetorilor, în care este deosebit de evidență prăpastia tot mai mare între sărăcie și bogăție.
