Povestiri orientale - FORMAT PDF

    O călătorie în zece povestiri într-un Orient unde mitul se insinuează în viața de toate zilele.     Povestirile orientale, bogate în simboluri și impregnate de poezie, fie reslefuiesc crude și seducătoare basme, legende, mituri, balade și superstiții, fie sunt „fantezii personale“ – împreună alcătuind un univers mai degrabă tragic, dominat de violența pasiunilor.
Citește tot rezumatul cărții Povestiri orientale...     „Cele zece povesti reluate, inventate, modelate de scriitoarea Marguerite Yourcenar sunt biografia ei imaginară, viața ei exotică. Le povestește atât de personal, încât e sigură că, într-un fel tainic, le-a trăit pe toate, toate îi aparțin.“ – (Ioana PÂRVULESCU)  Fragment din carte: "Cea din urmă dragoste a prințului Genji Când Genji Strălucitul, cel mai mare răpitor de inimi dintre câți au uimit vreodată Asia, a ajuns în al cincizecilea an de viață, a înțeles că i se apropie sfârșitul. Cea de-a doua soție a lui, Murasaki, prințesa Violetă, pe care atât de mult o iubise în ciuda atâtor necredințe, murise cu un an în urmă, pentru a se duce într-unul din acele raiuri unde se duc cei care au însemnat ceva în lumea aceasta dulce-amară și atât de schimbătoare. Genji se chinuia acum zadarnic să-și amintească, întocmai cum au fost, zâmbetul ei, felul în care i se schimbă chipul înainte de a plânge. A treia lui soție, Prințesa-Palatului-de-Apus, îl înșelase cu un tânăr, rudă de-a lui, întocmai cum, în tinerețe, își trădase și el tatăl, iubind-o pe prea tânăra lui mama vitregă, împărăteasă. Aceeași piesă avea să reînceapă pe teatrul lumii, dar știa că acum nu-i mai poate fi hărăzit decât un rol de om bătrân: îl prefera pe acela de nălucă. Astfel că și-a împărțit averile, și-a pensionat slujitorii și se pregătea să-și isprăvească zilele în sihăstria unui sălaș pe care avusese grijă să și-l construiască pe coasta muntelui. Străbătu o ultimă oară orașul, urmat doar de puțini însoțitori, cei care nu se puteau resemna să se despartă, odată cu el, de propria lor tinerețe. Deși era încă dimineața, femeile își apăsau obrazul de șipcile fine ale obloanelor. Puteau fi auzite declarând, în cleveteala lor, că Genji este încă foarte frumos, ceea ce prințului îi dădea un argument în plus că este vremea să se retragă din lume. Le-au trebuit trei zile că s-ajungă la sălaș, în plină sălbăticie păduroasă. Căsuța se-nalță la poalele unui arțar străvechi. Cum era toamna, frunzele acestui mândru arbore cerneau pe acoperișul de paie un așternut de aur. Traiul în singurătate s-a dovedit mai simplu și totodată mai aspru decât cel din vremea lungului surghiun pe care Genji îl avusese de îndurat în tinerețea lui vijelioasă. Acest om rafinat putu să guste în sfârșit pe săturate din marele lux care constă în a te lipsi de toate. Curând au început primele geruri, coastele muntelui s-au acoperit cu o zăpadă adâncă și mată sub soarele înăbușit de cețuri. Din zori până în seară, la lumina firavă a unei tăvi cu jăratic, Genji citea din Scrieri și găsea în versetele lor austere o bucurie pe care nu i-o mai dădeau nici cele mai pătimașe versuri de iubire. Curând însă și-a dat seama că îi slăbește vederea, ca și când lacrimile pe care le vărsase cândva peste fugarele sale iubiri i-ar fi ars până la urmă ochii. " Citește mai puțin...