„Câteva fotografii comentate puțin mai încolo de Michel sau de una dintre fostele mele bone mi-au dezvăluit, printre adulții îmbrăcați în costum deschis la culoare, o fetiță umbrită de o uriașă pălărie de paie, într-o rochiță lungă de broderie englezească, căreia i se umflă poalele și risca s-o poarte departe, în larg.
Băiețelul cu bucle lungi și blonde poarta ținută de vară a marinarilor britanici, uniforma obligatorie a băieților la începutul secolului.
Amândoi sunt prevăzuți cu găletuse, greble și harlete. Cel mai mic dintre toți trei ține în mână o lopățică; stând pe vine, sapă cu gravitate o groapă pe care nisipul o umple la loc. Acesta din urmă va muri tânăr, după o viață plină de frustrări, petrecută în mare parte prin sanatorii. Pe ceilalți doi, dimpotrivă, îi așteaptă o cale lungă. La sfârșitul drumului, privind pentru o clipă în urma lor, vor încerca să pună cap la cap cele câteva amintiri despre adulții care le-au dat viață, dar li se va întâmpla și lor aceeași poveste că tuturor fiilor și fiicelor care se străduiesc să descifreze comportamentul părinților, ceva le va scăpa întotdeauna printre degete, ca nisipul, se va pierde în inexplicabil.“ - Marguerite Yourcenar
