Povestea lui Kullervo - FORMAT PDF

Cartea spune povestea unui tânăr blestemat, care este vândut ca sclav și care jura să se răzbune pe magicianul care i-a omorât tatăl. Kullervo, fiul lui Kalervo, este probabil cel mai tragic personaj al autorului.
Citește tot rezumatul cărții Povestea lui Kullervo... Tolkien însuși afirmă că Povestea lui Kullervo a fost „sămânța încercărilor mele de a scrie legende" și „o piatră de hotar în legendele Primei Vârste". Kullervo este, în mod clar, o versiune mai veche a lui Turin Turambar, eroul tragic din Silmarillion.   Povestea lui Kullervo, versiunea în proză a ciclului Kullervo din epopeea finlandeză și careliana Kerval, a fost scrisă de Tolkien pe când era student la Exeter College, Oxford, în 1914-1915. Aceasta a fost o perioadă dificilă pentru autor, iar acest lucru este reflectat în subiectul și temele cărții, care este însă o piatră de temelie a universului ficțional inventat de scriitorul britanic. Editată de Verlyn Flieger Fragment din cartea "Povestea lui Kullervo" de  J.R.R. Tolkien: "Stătu pe gânduri o vreme, apoi îl trimise pe băiat să înalțe un gard între ogoare și sălbăticie; Honto se urni să ducă la bun sfârșit și această sarcină, așa că strânse cei mai semeți dintre arborii pe care-i doborâse și mai taie și alții pe deasupra, brazi și pini falnici din Puhosa cea albastră, pe care-i folosi ca țăruși; iar pe-aceștia îi fixa mai bine cu scoruș și împletitura de nuiele. Când isprăvi, gardul de bușteni se întindea neîntrerupt, fără poartă, deschidere sau crăpătură într-însul, iar Kullervo își spuse în sinea lui, fioros: „Cine nu poate săgeta văzduhul că pasărea și nici sapă ca jivinele ce merg pe sub pământ nu va trece niciodată de gardul lui Honto și nici nu-l va străpunge". Însă gardul acesta prea zdravăn nu fu pe placul lui Olto, care-l certa pe robul său de război, căci gardul n-avea poartă, nici deschizătura, nici vreo crăpătură sau scobitura, ci era adânc înfipt în pământ și străpungea norii lui Ukko deasupra. Din această pricină, crestele străjuite de pini falnici sunt și astăzi numite „Gardul lui Sări". - Nici la astfel de munci nu te pricepi, rosti Ulto, și nici nu știu ce să mă fac cu tine, dar treci colea, căci secară e numai bună de treierat. Așa că Sări se puse a treiera cu furie, de făcu din secară numai pulbere și pleavă, pe care vânturile din Wenwe o suflară ca pe-un colb în ochii lui Ulto. Iar Sări fugi degrabă, căci elto se mâniase de-a binelea. Maică-sa se temu pentru băiat, iar Wanona vărsă lacrimi, dar fratele și sora lor mai mari îi dojeniră, zicând că Sări îl scotea mereu din minți pe elto, a cărui mânie se răsfrângea asupra tuturor, în vreme ce Sări se ascundea prin pădure." Citește mai puțin...