Cea mai mare parte a acestei opere, dacă nu în întregime, ține de perioada care a urmat publicării Stăpânul Inelelor. În acei ani, Copiii lui Hurin a devenit pentru el povestea dominanta de la sfârșitul Zilelor de Odinioară și o vreme îndelungată ei și-a dedicat toate gândurile.
Dar îi era greu să impună o structură narativă fermă, deoarece povestea devenea tot mai complexă atât în privința personajelor, cât și a evenimentelor și, într-adevăr, într-un fragment lung povestea se compune dintr-un mozaic de ciorne nelegate între ele și schițe de intrigi.
Totuși, Copiii lui Hurin, în ultima sa formă, este principala poveste a Pământului de Mijloc după Stăpânul Inelelor, iar viața și moartea lui Turin sunt descrise cu o forță convingătoare și un ritm presant rar întâlnite în cazul altor popoare ale Pământului de Mijlocul. Din această pricină, după un studiu îndelungat al manuscriselor, am încercat în cartea de față să alcătuiesc un text ce oferă o narațiune continuă de la început până la sfârșit, fără introducerea altor elemente care nu sunt autentice în concepție.
Fragment din volumul "Copiii lui Hurin" de J.R.R. Tolkien: "- Dacă Mim ne duce la casa lui fără vicleșuguri și casa e bună, înseamnă că și-a răscumpărat viața; și nu va fi răpus de nici un om care mă urmează pe mine. Jur. Atunci Mim i-a sărutat lui Turin genunchii și a spus: - Mim va fi prietenul tău, stăpâne. A, crezut întâi că ești elf, așa i s-a părut după cum îți sunt vorba și glasul. Dar, de ești om, cu atât mai bine. Mim nu-i iubește pe elfi. - Și unde, mă rog, e casa aia a ta? a dorit să știe Androg. Dacă e că Androg s-o împartă cu un gnom, trebuie să fie o casă bună. Pentru că lui Androg nu-i plac gnomii. Neamul meu venit din răsărit n-a prea avut lucruri bune de povestit despre seminția asta. - Poveștile ce au rămas după neamul ăsta au fost și mai urâte. Judecă singur după ce vei fi văzut-o, i-a zis Mim. Numai că aveți aveți nevoie de lumină pe drum, oameni împiedicați ce sunteți! Mă duc și mă-ntorc cât ai clipi, ca să vă călăuzesc într-acolo. - Nu, nu! a strigat Androg. Doar n-o să-l lași să facă asta, căpitane? N-o să-l mai vezi pe pișicherul ăsta bătrân. - Se-ntunecă, a zis Turin. Să zicem că ne lasă ceva drept zălog. Tu ce zici, Mim, rămâne sacul ăsta la noi, cu tot ce-i în el? Dar, la aceste vorbe, gnomul a căzut din nou în genunchi, vădit tulburat, și le-a spus: - Dacă Mim n-ar avea de gând să se întoarcă, nu s-o întoarce după un sac plin cu rădăcini. O să mă întorc. Lăsați-mă să plec! - Nu te las, i-a retezat-o Turin. Dacă nu vrei să te desparți de sacul tău, atunci rămâi aici cu el. Poate că, dacă-ți petreci o noapte noi sub frunziș, o să ne plângi și tu de milă. Dar lui Turin nu-i scăpase, cum nu le scăpase nici celorlalți, că Mim punea pe sac și povara dinăuntru un preț mult mai mare decât părea să merite la o primă vedere. L-au dus pe bătrânul gnom la tabăra lor jalnică și, în timp ce , mergeau, l-au auzit bolborosind într-un grai ciudat, ce părea înăsprit de o ură străveche, dar, când i-au legat picioarele, Mim a tăcut dintr-odată. Iar cei care au stat de strajă în noaptea aceea l-au văzut cum a șezut tot timpul tăcut și nemișcat ca o stână; doar ochii fără somn îi scllipeau cercetând neliniștiți întunericul.”
Copiii lui Hurin
- Autor: J.R.R. Tolkien
- An apariție: 2013 (vezi top cărți)
- Editura: RAO
- Nr. pagini: 285
- Categorie: Literatura Fantasy
