Silmarillion - FORMAT PDF

Silmarillion - o îngemănare uluitoare de mit și epos, care premerge trilogia Stăpânul Inelelor. Aceasta este istorisirea răzvrătirii elfilor, făurării inelelor puterii, împotriva stăpânului întunericului, Morgoth, și a războiului crunt care a însângerat primul ev al Pământului de Mijloc.
Citește tot rezumatul cărții Silmarillion... Un mit al creației de o frumusețe unică... Magnific! - Washington Post Silmarillion "iți impune comparația cu mitologiile antice și, pe alocuri, se ridică la înălțimea adevăratelor mituri". - Financial Times Silmarilii sunt cele trei giuvaieuri create de Feanor. Sauron a creat unul singur: inelul suprem, inelul stăpân, cel pe care îl descoperă hobbitul și lupta pentru a-l distruge vitejii strânși în jurul stăpânului inelului. În Silmarillion este redată istoria antică a Pământului de Mijloc, mitologia apariției lui și a popoarelor care-l locuiesc.     Fragment din romanul "Silmarillion" de J.R.R. Tolkien:     “Carcharoth i-a văzut încă de departe pe cei doi cum se apropie și s-a cam mirat: doar de multă vreme ajunsese în Angbând vestea morții lui Draugluin. Când au fost ei la poartă, nu i-a lăsat să intre, ci le-a poruncit să stea pe loc; s-a târât până lângă ei, amenințător, căci în aerul din jurul lor adulmecă ceva ciudat. Dar, dintr-odată, o putere ce venea de undeva din străvechimea unei seminții divine a pus stăpânire pe Luthien. Și-a lepădat ea cu iuțeală veșmântul hidos și a rămas în fața înfiorătorului Carcharoth, micuță, dar strălucitoare și năprasnică. Ridicând mâna, i-a poruncit lupului să doarmă, spunând:     — Cazi în neagră uitare, spirit al ticăloșirii, și uita o vreme haina ursită a vieții!     Abia a isprăvit aceste cuvinte, și Carcharoth s-a prăbușit ca lovit de trăsnet. Poarta era liberă. Și au intrat Beren și Luthien, apoi au coborât scările labirintice și împreună au împlinit cea mai măreață faptă cutezată vreodată de elfi și de oameni, deopotrivă. Căci au ajuns la tronul lui Morgoth, în cea mai afundă sala, pe care groaza o săpase, focul o lumină, iar arme ale morții și schingiuirii o umpleau. Beren, în înfățișarea lui de lup, s-a aciuat de îndată sub tron, dar Luthien prinsă de privirea neîndurătoare a lui Morgoth, s-a pomenit deodată despuiată de veșmântul ei de împrumut. Nu s-a pierdut cu firea în fața ochilor lui, ci, spunându-și numele, i-a cerut lui Morgoth, îngăduința să-i cânte, așa cum fac bârzii. Frumusețea ei l-a tulburat pe Morgoth, stârnindu-i dorințe necurate și un gând mult mai întunecat decât toate pe care le gândise de când fugise din Valinor. Astfel a căzut el în plasa propriei ticăloșii, căci, încântat de noul său gând, a rămas o vreme cu privirile ațintite la Luthien. Pe nepusă masă, fata s-a făcut nevăzută în umbre, de unde a început să îngâne un cânt atât de frumos și de o forță atât de copleșitoare, încât Morgoth l-a ascultat fără voia lui; și ca un fel de orbire l-a cuprins și ochii îi jucau în cap ca zănatici, căutând-o pe Luthien.     Toți slujitorii lui s-au prăbușit loviți de un somn adânc, au focurile pălit și s-au stins; numai silmarilii din coroană de pe capul lui Morgoth au prins dintr-odată să strălucească, asemenea unei flăcări albe; povara coroanei și a nestematelor i-a îndoit grumazul lui Morgoth, de parcă întreaga lume îi stătea pe creștet, plină de toate grijile și temerile, și dorințele ei, pe care nici măcar voința lui Morgoth nu le putea duce. În acea clipă, Luthien și-a îmbrăcat veșmântul înapoi și s-a înălțat iute în aer, de unde vocea ei picura asemenea stropilor de ploaie într-un iaz adânc și plin de umbre. Apoi și-a aruncat mantia vrăjită în fața ochilor lui, cufundându-l pe Morgoth într-un vis la fel de întunecat precum Nimicnicia din afara lumii, pe unde hălăduise el odată de unul singur. Deodată, a început să alunece de pe tron ca un deal ce pornește la vale prăbușindu-se, și asemenea unui tunet s-a prăvălit întins cu fața-n jos, pe podeaua infernului." Citește mai puțin...