Soll si Haben. Chestiunea evreilor din Romania - FORMAT PDF

    Din cuprins:     - Introducere     - "Soll"     - "Haben"     - Conclusiuni             Fragment:       “Europa, atât de milostivă fată cu Ovreii, trebuie să se îndure și de noi și să aibă în vedere, că sunt în această țară patru milioane de Români, care nu iau parte la viața publică.
Citește tot rezumatul cărții Soll si Haben. Chestiunea evreilor din Romania...     Înainte de toate trebue să ne punem la cale cu aceștia.     Și aceasta nu o putem face prin o lege croită într'un moment de nobil avent, ci numai și numai prin o muncă îndelungată.     În vreme ce Ovreii nu au dreptul de a înrîuri asupra viețil noastre publice și cu toate aceste înrîuresc foarte mult, acești patru milioane de oameni au dreptul deplinei înrîuriri și se mărginesc a purta sarcinile publice și a sta retrași, de oarece nu pot lua parte la o viață croită după niște legi streine de firea lor.     Legiuitorii noștri, streini de viață orI crescuți în streinetate, zăpăciți cum erau și cum nu puteau să nu fie, înainte de a legifera, nu și-au dat silința să studieze trebuințele, obiceiurile și firea poporului, cI au croit legile pe o stare de lucruri cu totul închipuită, ba chiar în mare parte o stare de lucruri pe care numaI o doreau.     De o dată țeranul român se află față cu niște așezăminte streine și pentru densul în mare parte neînțelese, așezăminte, care adeseori trebuiau să-i pară pocite, nedrepte ori cel puțin de prisos. Cum era cu putință, ca el să aibă încredere în oameni, cari le-au introdus și le susțineau cu cheltuieli mari!? Ei trebuiau să-i facă impresia unor oameni nu tocmai în toată firea ori a unor oamenI inreutățiți și nedrepți, cu care nu este bine să intre în tovărășie.     Și până în ziua de astă-zi prăpastia între noi și popor e mare. Întreaga noastră viață intelectuală și morala e streină de firea lui; cultura noastră, multă puțină câtă este, în loc de a fi așezată pe premisele aflate în individualitatea poporului, pleacă din niște premise cu totul închipuite și stă oare-cum aternată în văzduh.”  Citește mai puțin...