Cine s-ar fi gândit că simplul fapt de a coborî dintr-un tren într-o mică localitate din America te poate arunca într-o aventură pe viață și pe moarte? Jack Reacher sigur nu asta a anticipat atunci când a ales să coboare din tren la Mother’s Rest.
Dar lucrurile nu sunt întotdeauna ceea ce par, iar mica așezare agricolă se va dovedi a fi locul unor crime înfiorătoare, bine tăinuite de comunitatea locală. O simplă coincidență îi aduce împreună pe Jack Reacher și pe Michelle Chang, care pornesc pe urmele întortocheate ale afacerii din Mother’s Rest; fir cu fir, cei doi descâlcesc ițele încurcate, dar ceea ce vor descoperi în final va întrece până și cele mai sumbre așteptări și temeri, arătându-le față uneori cumplită a naturii umane. Fragment din roman: „Capitolul 25 Sediul ziarului LA Times se află într-o minunată clădire art-deco de pe West 1st and Spring din centrul metropolei Los Angeles. Avea un sistem de securitate demn de o agenție guvernamentală. Instalație cu raze X și detector de metale. Reacher nu-și dădea seama de ce. Poate un sentiment exacerbat al propriei importante. Se îndoia că Times se află în capul listei de ținte a cuiva. Poate că nu se afla nici măcar pe pagina a patra sau a cincea. Dar nu aveau de ales. Își lăsă monedele într-un castron și pași prin instalație. Chang trecu mai încet, pentru că avea la ea geanta și haină. Dar în cele din urmă trecură amândoi, își luară permisele de intrare de la un birou și urcară în lift. Biroul lui Westwood se dovedi a fi o încăpere pătrată decorată în crem, cu rafturi de cărți și teancuri de ziare. Lângă fereastră, se afla un frumos birou vechi, pe care trona un computer cu două monitoare. Westwood stătea pe un scaun în fața lui, citindu-și e-mailul. Geanta lui enormă era lăsată pe podea, cu fermoarul deschis, plină cu alte cărți și ziare și un laptop metalic. Dincolo de ușă, holul era plin de agitație de la foiala oamenilor ocupați care făceau diverse lucruri importante. Dincolo de fereastră, strălucirea perpetuă a soarelui californian lumina cerul. - Imediat mă eliberez, spuse Westwood. Luați un loc. Era ceva în vocea lui. Ocuparea locurilor necesită un pic de efort. Reacher și Chang eliberară două scaune de teancurile de ziare și reviste de pe ele. Westwood își închise căsuța de e-mail și se întoarse către ei, zicând: - Departamentul nostru juridic nu e mulțumit. La mijloc sunt chestiuni de confidențialitate. Baza noastră de date este privată.”
