61 de ore

    ORA 61     Iarna năprasnică în Dakota de Sud. Un auto­car derapează și rămâne în șanț tocmai când începe o furtună de zăpadă. Pe un scaun din spate, Jack Reacher, în drum spre nicăieri.
Citește tot rezumatul cărții 61 de ore... Viața fără bagaje are multe avantaje. Dar și nea­junsuri, cum ar fi să înfrunți gerul arctic fără o haină groasă.     ORA 31     Un orășel este amenințat de forțe sinistre. Cu mare curaj, o femeie luptă pentru justiție. Dar, pentru a depune mărturie, ea trebuie să rămână în viață. Are nevoie de ajutorul lui Reacher, fiindcă un asasin este pe urmele ei.     ORA 0     Și-a găsit Reacher în sfârșit un adversar pe măsură? El nu vrea să facă lumea mai bună. Doar că nu-i plac oamenii care o fac mai rea.       Lee Child (pseudonimul lui Jim Grant) a urmat același liceu unde a studiat și J.R.R. Tolkien și a făcut studii de Drept la Sheffield. A fost director de imagine în televiziune timp de 18 ani. Personajul lui Lee Child, Jack Reacher, este un fost ofițer din poliția militară a Armatei Statelor Unite care cutreiera țară având slujbe dintre cele mai ciudate și investigând cazuri dubioase și complicate.       Fragment din roman:       “Făcu un pas înapoi, trase aer în piept, ridică piciorul și izbi cu tocul bocancului în lemn direct sub încuietoare. Nu era nevoie de o a doua încercare. Era un bărbat solid, agitat și prea înghețat de frig ca să mai aibă răbdare. Ușa rămase întreagă, dar sildul se smulse din lemn și zăngăni pe podea, iar ușa se deschise larg.     - Eu sunt, strigă el. Reacher.     Poate că nu auzise clopoțelul, dar era posibil să fi auzit zgomotul de lemn spart. Nu voia ca bătrâna să facă un atac de cord.     - Eu sunt! strigă el din nou.     Intră în bucătărie. Împinse ușa în spatele lui. Aceasta rămase întredeschisă. Toate sunetele și mirosurile familiar năvăliră spre el. Șuieratul țevilor. Percolatorul, acum rece. Păși în micul hol din spate. Aprinse lumina. Ușa de la baza scării era închisă.     - Janet? strigă el. Sunt eu, Reacher.     Niciun răspuns.     Încercă din nou, mai tare:     - Janet?     Niciun răspuns.      Coborî treptele din spate. Ciocăni tare în ușa subsolului.     - Janet?     Niciun răspuns.     Încercă mânerul ușii.     Ușa se deschise.     Scoase mănușa și apoi extrase pistolul din buzunar. Coborî în subsol. Era întuneric acolo. Ascultă. Niciun sunet, în afară de vuietul arzătorului și de scârțâitul pompei. Bâjbâi cu mâna pe perete, găsi întrerupătorul și aprinse lumina.     Subsolul era gol. Nu se vedea nimic în afară de umbrele aruncate brusc de grinzile verticale din lemn pe suprafața goală a podelei. Se duse la compartimentul arzătorului. Gol. Nimic acolo, în afară de vechea instalație verde în care ardea zgomotos petrolul.     Se întoarse la ușă. Se uită în susul scării peste cătarea pistolului. Nimeni acolo. Nicio mișcare, niciun sunet.     - Janet? strigă el.     Niciun răspuns.     Nu era bine.     Se întoarse în bucătărie, o traversă și ajunse în hol. Era la fel cum îl văzuse prin ochiul de geam colorat, din față. Totul liniștit. Fotoliul, măsuța, covorul, picturile, cuierul. Nicio mișcare. Nimic deranjat.     O găsi în bibliotecă. Ședea în fotoliul ei preferat. Avea o carte în poală. Cu ochii larg deschiși. În centrul frunții, o gaură de glonț.     Ca un al treilea ochi.     Noua milimetri, aproape sigur." Citește mai puțin...