Lumea cealalta

    Lumea cealaltă nu mai este la fel de bogată în reprezentări, însă poate fi reconstituită și ea. Se vorbește, în cele mai multe situații, de o lume de jos, în care sunt localizate numeroase ființe demonice, unde se află Școala de solomonie, dar și Rohmanii.
Citește tot rezumatul cărții Lumea cealalta... Trebuie făcută o distincție clară între Cealaltă lume a basmelor, văzută ca un univers paralel, sub pământ, deasupra acestuia sau la capătul lui, în care locuiesc atât ființe umane, cât și nonumane, caracterizată de numeroase deosebiri ce îi subliniază caracterul aparte, bogăția. De partea cealaltă, vorbim de o lume a morților, în care sufletele oamenilor se duc după moarte. Avem, pe de-o parte, Imagini arhaice ale lumii celeilalte, ce vorbesc despre Călătoria în lumea cealaltă, Plecare, Drumul propriu-zis, Țară fără dor, dar și de o Viziune creștină a lumii celeilalte, în care avem o altă imagine a Drumului, vorbim despre Vămi, Poduri, Drumul spre iad, Iadul, Geografia iadului, Draci, apoi despre Rai, Geografia raiului, Dumnezeu, Îngeri, Grădina raiului.      Fragment din volum:       „Păzitorii vămilor. Diavolul șede în iad, iar de acolo pân' la Dumnezeu sunt douăzeci și patru de vămi cu lacați și în ele arde foc. Sufletul pornește de la iad în sus, prin vămile acelea și arde prin toate focurile până când ajunge sus la Dumnezeu; atunci e alb, curat de păcate, din ceea ce a fost negru (Niculița-Voronca, II, p. 491). ♦ Dracii care sunt spânzurați prin văzduhuri au făcut vămi și țin calea lor la oamenii care mor și vămuiesc și nu-i lăsa să treacă în cer la rai până nu le plătesc lor ceva, ori în bani, ori în toleturi (Pamfile, 1997, p. 115). ♦ Dracii au făcut niște vămi între cer și pământ unde să vămuiască sufletele oamenilor, așa ca să nu se strecoare vreun vinovat în rai, ci pe toți păcătoșii să-i prindă și să-i trimeată în iad. Între cer și pământ sunt o mulțime de drumuri nevăzute pe care sufletele trec spre rai. Dracii s-au așezat la fiecare răscruce de drumuri, au înfipt niște stâlpi ca la rohatca, au așezat un zăplaz de-a curmezișul drumului ca să oprească trecerea și și-au hotărnicit vămile acolo. Nu se știe câte vămi or fi până la cer. Unii zic că șapte, alții douăsprezece, dar cei mai mulți spun că ar fi douăzeci și patru, ba chiar nouăzeci și nouă (Olinescu, p. 366). ♦ Vămile ar fi făcute ca niște uși de fier prin care e nevoit să treacă sufietul; alții spun că ar fi un fel de zaplazuri sau garduri înalte. De regulă însă cele mai multe vămi sunt așezate pe malurile apelor mari și ale pâraielor peste care trebuie sufletul omului numaidecât să treacă în călătoria sa care duce la rai (Marian, 1995-1, p. 288).” Citește mai puțin...