Generala vol.7: norocul meu pacatos!

        Cinci întrebări păcătoase la care vei găsi răspuns în această carte: 1. Care e misiunea mea supersecretă în timpul căreia sigur o să cad în apă fierbinte? 2. Soră-mea, georgia, este mai enervantă ca niciodată? (o să răspund la asta chiar acum: da!) 3.
Citește tot rezumatul cărții Generala vol.7: norocul meu pacatos!... De ce îi este cu adevărat frica lui miller killeru’? 4. Cu ce fata mă voi săruta, în sfârșit, prima oară? Este cumva sărită de pe fix?  Și întrebarea cea mai fără de răspuns dintre toate: 5. De ce nu pot sta niciodată departe de necazuri?             Fragment:       “Credeți sau nu, primele care au început să se miște au fost mâinile. Nu era ceva frumos și nu, nu nu erau implicate și vârfurile degetelor – dar nu știu cum... AM PRINS MINGEA!     Și chiar și mai mișto: n-am scăpat-o!     Dacă aș fi putut, aș fi jucat cartoful fierbinte cu Miller și i-aș fi aruncat-o înapoi. Dar nici vorbă de așa ceva.     — ALEARGĂ! l-am auzit pe antrenor strigând. ALEARGĂ, KHATCADO...     Mai mult nu am deslușit, căci și-au intrat în rol picioarele. Tipii de la Southside se uitau la mine de parcă aș fi fost o cină, iar ei n-ar fi mâncat de zile întregi. Așadar, da, am rupt-o la fugă, așa cum era și cazul.     Partea proastă era c-o luasem în direcția greșită.      — NUUUU! au urlat toți în același timp, mai puțin cei din echipa adversă.     Mă tot așteptam ca unul dintre stegulețele de la brâu să-mi fie smuls, dar până în acel moment nu se întâmplase nimic de genul ăsta. Când l-am zărit pe antrenorul Shumsky pe tusă, avea o fată între albastrul unui strumf și violetul unei prune. Urletul lui atinsese frecvente așa de înalte, încât ar fi trebuit să am urechi de câine ca să-l percep.     L-am auzit însă pe Flip. Stătea pe bancă și răcnea un singur cuvânt, repetându-l la nesfârșit cu voce cât se poate de tare:     — ȘUNCĂ! ȘUNCĂ! ȘUNCĂ! ȘUNCĂ!     Așa că am ținut-o tot într-o fugă.     Nu știu ce m-a făcut să schimb apoi direcția, dar nu cred că cineva s-ar fi așteptat la așa ceva. Cert este că m-am orientat spre capătul de teren care trebuia.     Apoi am făcut eschive. Am șerpuit. Am alergat în zigzag. M-am rotit și am schimbat iar direcția, ca și cum Junior era pe cale să mă muște de călcâie.”