Cartea analizează în profunzime cele trei roluri fundamentale ale conducerii și identifică competențele care pot face diferența în procesul de îmbunătățire semnificativă a profitabilității unui sistem organizațional, indiferent de dimensiunile sale.
Autorul propune un nou model de succes al conducerii, dezbătut în termenii unui ecosistem format din cele trei roluri: manager, lider, antreprenor, stabilind direcții utile pe care orice afacere care aspiră la o creștere durabilă a performanței trebuie să le urmeze. Cartea cuprinde un studiu complex, realizat în 27 de companii (8 multinaționale și 19 naționale), aplicat pe 108 manageri (27 general manageri, 43 top manageri și 38 middle manageri). Studiul se bazează pe un filtru de 42 de competențe manageriale, de lider și de antreprenor, menite să aducă contribuții valoroase în zona dezvoltării performanțelor conducerii și a strategiilor de dezvoltare a afacerii. Fragment din volum: “4.2. Tendințe și capcane în funcție de tipul de evaluare Despre evaluarea prin metoda feeback-ului: avantaje și limite Fiind o componentă a sistemului de evaluare a performanțelor din cadrul multor companii, metoda măsurării percepțiilor sociale (metoda feedback-ului), are rolul de a realiza o diagnoză dinamică a realității organizaționale, la un moment dat, asupra căreia se poate interveni cu ușurință printr-un plan concret, cu scopul îmbunătățirii semnificative a stării respective. Din acest motiv, considerăm că este util să evidențiem atât beneficiile acestei metode de evaluare, cât și potențialele riscuri și probleme pe care poate să le genereze. Ca principal beneficiu, evidențiem realizarea consensului organizațional, alinierea angajaților, a managerilor de mijloc și a celor de vârf la o bază comună, la viziunea, strategia, valorile și obiectivele firmei. De asemenea, acest tip de evaluare permite, în zonele în care există o distanță între perspectivele analizate, să se intervină rapid, într-o formă în care toți actorii organizaționali să contribuie (acționari, manageri de vârf, manageri de mijloc și angajați care ocupă poziții de execuție) la performanțele afacerii. În funcție de tipul acesteia — autoevaluare, evaluare realizată de către subordonați și evaluare realizată de către managerii superiori -, metoda evaluării percepțiilor sociale implică și o serie de factori subiectivi, psiho-sociali, care pot influența și denatura rezultatul evaluării. Totuși, prin faptul că prezintă perspective diferite și prin numărul mare de angajați implicați, cunoașterea acestei realități organizaționale, rezultată în urma procesului de evaluare a percepțiilor sociale, este extrem de importantă în atingerea succesului și a progresului unei companii. Revenind la analiza rolurilor și a competențelor conducerii în funcție de tipul de evaluare realizat, este nevoie să ținem cont de câteva elemente implicate în procesul de evaluare: tendința de supradimensionare a sinelui participanților, tendința de a se compara cu ceilalți și de a se considera mai buni decât ceilalți (numită și eroarea onestității), mecanismele de identificare a subordonaților cu managerii lor, coeziunea echipei etc."
