Interogatie si autointerogatie in educatie

Prezența lucrare [...] face parte dintr-o tot mai conturată și mai posibilă viziune asupra educației, școlii, învățăturii, construcție edificată într-un anumit spațiu cultural și într-o anumită perioadă istorică.
Citește tot rezumatul cărții Interogatie si autointerogatie in educatie... Volumul cuprinde eseurile scrise în perioada 2012 – 2014 [...] și reprezintă un punct de vedere unitar, coerent și întemeiat, o bine-venită etapă (ulterioară celor marcate prin volumele anterioare) în înțelegerea universului educațional, cu tensiunile, provocările și superficialitățile sale. Problemele tratate lansează spre alte căutări, spre alte sinteze sau spre alte posibile aprofundări, nuanțări, spre alte posibile direcții neprevăzute sau scăpate pur și simplu din vedere. Cartea [...] este o invitație la reflecție, la dialog, la edificare, la reacție împotriva limbajului de lemn, a clișeelor conceptuale, a rutinei didactice, a autosuficienței profesionale. Ea este o nepotolită confruntare a autorului cu propriile idei, supoziții, cunoștințe, certitudini, neînțelesuri, o neliniștită interogație, o neobosită testare a ceea ce credem că știm, o constantă punere în corelație a aspectelor considerate izolat, o cât mai profundă sondare a realității școlare, o convingere că sunt încă multe de cercetat, cu temei, fără prejudecăți paradigmatice. Esențial este să vedem (și) acolo unde credeam că nu (mai) este nimic de văzut, să înțelegem (la un alt nivel sau mai larg) ceea ce credeam că am înțeles deja, să fim fascinați de ceea ce ne dezvăluie (în orice clipă) universul copilăriei, educației, gândirii și simțămintelor umane, ca univers mereu viu, mereu dependent de calitatea îngrijirii sale.- Autorul Fragment din carte: "Introducere În decursul existenței sale, școala a încercat întotdeauna să atingă două obiective fundamentale: primul, să cultive, să stimuleze, să încurajeze comportamentul civilizat, demn de o persoană care își onorează, își respectă condiția de om; cel de-al doilea, să-i încurajeze, să-i stimuleze și să-i îmbogățească (în lărgime și în profunzime) cunoașterea. Aceleași ținte esențiale par a fi valabile și în vremurile noastre și în cele ce — probabil — vor (mai) veni. Cât timp se vrea a fi o instituție viabilă, intrinsec-necesară, menită să protejeze viața, societatea, umanitatea de tentativele degradării/ distrugerii lor, școala nu le poate neglija. Ea nu poate privi în altă parte. Este o cercetare amplă ce va sta mereu în atenția specialiștilor, a tuturor oamenilor dedicați învățământului. în ceea ce ne privește, în studiul de față vom încerca să ne ocupăm mai atent de dimensiunea cognitivă a activității școlare ( în contextul tot mai evident și tot mai extins al atragerii tinerelor generații — de profesori, de elevi — de lumea online și a ponderii, tot mai mari, ocupate de cunoașterea virtuală/digitală în viață, creșterea și formarea lor). Ființa umană, ființa curioasă Ființă umană este o ființă curioasă. Ea și-a dorit mereu să(-și) cunoască și să(-și) înțeleagă lumea. Această constantă tentativă constituie, pentru D. Greenberg, esența curiozității omenești. „Atâta timp cât oamenii fac eforturi să răspundă la întrebări care îi interesează cu adevărat, oamenii — scrie P. Gray (2013) — sunt în mod automat motivați să folosească orice resurse care îi ajută să abordeze aceste întrebări" (p. 128). Indernnată mereu să afle, să știe, să se lămurească, să înțeleagă, ființa umană (sănătoasă) setea de cunoaștere nu se potolește și nu poate fi niciodată potolită. Am putea spune, prin urmare, ca elementul fundamental în constituirea unei existențe umane articulate, plină de conținut și încărcată de sens, aflată mereu în ofensivă și în aprofundare de sine, este curiozitatea." Citește mai puțin...