Elogiul... prostiei

    "Potrivit Dicționarului explicativ al limbii române , termenul prostie semnifică:   a) „starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură, starea omului prost...”;   b) „vorba, fapta sau lucru lipsit de seriozitate, de importanță, fleac, absurditate, inepție”.
Citește tot rezumatul cărții Elogiul... prostiei...     Prostia este un termen întâlnit în limbajul comun, vulgar; este o jignire, chiar o înjurătură ce nu face cinste unei discuții civilizate, elevate, academice. Auzim, de exemplu, adesea exclamația: „Prostule!”, „Ești un prost” ori „Sunt un prost” etc.     Termenul provine din slavonă, însemnând, la origine, un om simplu, de la țară, sărac, needucat, plebeu, cu o cultură și cunoștințe precare, ce trăiește într-un mediu izolat și fără pretenții. În această accepțiune, a fi prost echivalează cu a fi un om inferior , de condiție joasă.     [...]     Din punct de vedere tehnic, se consideră că prostia are două cauze:   – prima constă în lipsă de informație (din cauza inculturii, a educației precare) ;   – a doua ține de motricitatea individului; este vorba de inabilitatea lui de a procesa și reține informații în creier, ceea ce înseamnă un handicap mental…" (fragment din introducere)     Fragment din volum:       “2. Superioritatea proștilor  Cea mai importantă cauză a superiorității proștilor rezidă în numărul celor la care ne referim. Din acest punct de vedere, prostii sunt net superiori! Este motivul pentru care în democrație, de obicei, ei câștigă, pentru că, pur și simplu, sunt majoritari. De aici întrebarea: „Dacă prostii formează majoritatea, de ce mai luptă deștepții pentru democrație?" Pare inutil, nu?     Prostii s-au născut învățați; ei râd de deștepți pentru că aceștia nu... seamănă cu ei. La o masă de proști, cel mai prost nu e niciunul dintre ei, ci omul... spiritual, omul cultivat, deșteptul.     S-a spus că un prost aruncă o piatră în baltă și zece deștepți nu pot să o scoată. Problema este însă că nu există câte 10 deștepți pentru fiecare prost. Invers, desigur, există! Prostii își manifestă superioritatea și prin intermediul tupeului, mândriei și chiar urii față de... oamenii deștepți. Potrivit unor apropouri, „fudulul are doi tovarăși: prostia și sărăcia", iar unui „om mândru îi lipsește învățătura, mintea și creșterea bună". Totodată, „nesuferit este acela care crede că știe mult și nu știe nimic".     Dar, se tânjește... după prostie:    „Când văd toți prostii plini de bani   Și-n lume-atâtă sărăcie,   Îmi zic - și-am irosit mulți ani -   Să fii deștept e o prostie!"         (Gheorghe Balici)      Un „merit" al proștilor este descris în catrenul următor:   „Netăgăduit, un merit   Au și prostii, orice-ați spune   Numai fiind ei în lume   Punem preț pe-nțelepciune."         (Vasile Militaru)      Ei mai au o calitate care ține loc de inteligență: șiretenia (Petre Țuțea, l902-l99l, filosof român).     Mai multe proverbe relevă necesitatea de a fi prost:   - Prost să fii, noroc să ai;   - Decât un filozof ofticos, mai bine un măgar sănătos;   - Cine-i harnic și muncește, ori e prost, ori nu gândește.” Citește mai puțin...