Lecturile scolarului. Clasa a 1-a

    Lectura are un rol important în formarea și educarea copiilor deoarece lărgește orizontul de cunoaștere, ajutând la dezvoltarea gustului pentru literatură și pentru frumos, a vocabularului și modului de exprimare, și totodată la dezvoltarea psihică, intelectuală și afectivă.
Citește tot rezumatul cărții Lecturile scolarului. Clasa a 1-a...     Această culegere de lecturi suplimentare oferă copiilor materialul necesar dezvoltării și consolidării cunoștințelor dobândite în școală, precum și a abilității de integrare și colaborare în cadrul unui grup.     În carte se regăsesc atât exercițiile specifice programei școlare, cât și exerciții mai puțin formale (temele de grup și secțiunea „știați că"). Temele de grup implică participarea cât mai multor elevi sau copii sub îndrumarea învățătorilor sau a părinților și se dezvoltă prin dezbateri și transferuri de cunoștințe între copii. Prin alternarea celor două tipuri de exerciții și activități această serie de manuale ajută la o dezvoltare a copilului mult mai armonioasă și completă, asigurând atât extinderea și consolidarea cunoștințelor școlare, cât și a abilităților de dezvoltare personală.  (Autoarea)      Fragment din nuvela “Puiul” de Ioan Al. Brătescu-Voinești:       „Într-o primăvară, o prepeliță aproape moartă de oboseală - că venea de departe, tocmai din Africa - s-a lăsat din zbor într-un lan verde de grâu, la marginea unui lăstar.     După ce s-a odihnit vreo câteva zile, a început să adune bețigașe, foi uscate, paie și fire de fân și și-a făcut un cuib pe un mușoroi de pământ, mai sus, ca să nu i-l înece ploile; pe urmă, șapte zile de-a rândul a ouat câte un ou, în tot șapte ouă mici ca niște cofeturi și a început să le clocească.      Ai văzut cum stă găină pe ouă? Așa stă și ea, doar că ea în loc să stea în coteț, stă afară în grâu; și plouă, plouă de se varsă și ea nu se mișcă, ca nu cumva să pătrunză o picătură de ploaie la ouă. După trei săptămâni i-au ieșit niște pui drăguți, nu goi ca puii de vrabie, îmbrăcați cu puf galben ca puii de găină, dar mici, parcă erau șapte gogoși de mătase, și au început să umble prin grâu după mâncare.     Prepelița prindea câte o furnică, ori câte o lăcustă, le-o fărâmiță în bucățele mici, și ei, pic! pic! pic! cu cioculețele lor, o mâncau numaidecât. Și erau frumoși, cuminți și ascultători; se plimbau primprejurul mamei lor și când îi strigă: „Pitpalac!" repede veneau lângă ea.     Odată, prin iunie, când au venit țăranii să secere grâul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede la chemarea mă-sii și cum nu știa să zboare, haț!, l-a prins un flăcău sub căciulă. Ce frică a pățit când s-a simțit strâns în palma flăcăului, numai el a știut; îi bătea inima că ceasornicul meu din buzunar; dar a avut noroc de un țăran bătrân, care s-a rugat pentru el:     - Lasă-l jos, mă, Marine, că e păcat de el, moare. Nu-l vezi că de-abia e cât luleaua?!     Când s-a văzut scăpat, fuga speriat la prepelița să-i spuie ce-a pățit." Citește mai puțin...