Lecturile scolarului. Clasa a 2-a

    Lectura are un rol important în formarea și educarea copiilor deoarece lărgește orizontul de cunoaștere, ajutând la dezvoltarea gustului pentru literatură și pentru frumos, a vocabularului și modului de exprimare, și totodată la dezvoltarea psihică, intelectuală și afectivă.
Citește tot rezumatul cărții Lecturile scolarului. Clasa a 2-a...     Această culegere de lecturi suplimentare oferă copiilor materialul necesar dezvoltării și consolidării cunoștințelor dobândite în școală, precum și a abilității de integrare și colaborare în cadrul unui grup.     În carte se regăsesc atât exercițiile specifice programei școlare, cât și exerciții mai puțin formale (temele de grup și secțiunea „știați că"). Temele de grup implică participarea cât mai multor elevi sau copii sub îndrumarea învățătorilor sau a părinților și se dezvoltă prin dezbateri și transferuri de cunoștințe între copii. Prin alternarea celor două tipuri de exerciții și activități această serie de manuale ajută la o dezvoltare a copilului mult mai armonioasă și completă, asigurând atât extinderea și consolidarea cunoștințelor școlare, cât și a abilităților de dezvoltare personală.  (Autoarea)      Fragment din povestea “Vrăjitorul din Oz” de Lyman Frank Baum:       „Trase ușa, încuie și puse cheia cu grijă în buzunarul rochiței. Și astfel, cu Toto pășind bucuros în urma ei, Dorothy purcese la drum. La început văzu mai multe răscruci înaintea ei, dar, după puțin timp, găsi poteca pietruită cu cărămizi galbene. O luă sprintenă înainte. Pantofii de argint sunau voios pe caldarămul galben, soarele strălucea, păsările ciripeau dulce și Dorothy nici nu se simțea atât de rău precum v-ați putea închipui că ar trebui să se simtă o fetiță aruncată din propria-i țară în mijlocul unui ținut străin. În timp ce mergea, fu mirată să vadă cât de frumos era ținutul.     Treceau pe lângă garduri curate, vopsite în culoarea albastră, și, dincolo de ele, văzu câmpuri îmbelșugate de grâne și de legume. Neîndoios, altinezii erau gospodari buni, în stare să scoată recolte bogate. Când trecea prin dreptul câte unei case, oamenii ieșeau afară s-o privească și se înclinau respectuoși în fața ei știind că ea e fată care o omorâse pe vrăjitoarea cea rea și îi slobozise din robie. Casele altinezilor erau niște locuințe cu înfățișare veche, de formă rotundă, cu acoperișul ca o cupolă mare.     Toate erau vopsite în albastru, fiindcă, în ținutul de la Răsărit, albastrul era culoarea preferată. Spre seară, când Dorothy se simți obosită după o zi de mers și se gândea la un loc unde să-și petreacă noaptea, ajunse în dreptul unei case mai arătoase decât celelalte. În fața ei, pe o pajiște verde, dănțuiau bărbați și femei. Cinci vioriști micuți cântau cât puteau de tare și norodul strâns în jurul lor râdea și chiuia, în timp ce în apropiere era întinsă o masă mare, încărcată cu fructe gustoase, nuci, plăcinte, prăjituri și multe alte bunătăți. Oamenii o salutară pe Dorothy cu prietenie, o poftiră la cină și o rugară să petreacă noaptea cu ei, pentru că asta era casa unuia dintre cei mai avuți altinezi, și prietenii lui se adunaseră Ia omul acesta ca să sărbătorească eliberarea lor din robie." Citește mai puțin...