Lecturile scolarului. Clasa a 4-a

    Lectura are un rol important în formarea și educarea copiilor deoarece lărgește orizontul de cunoaștere, ajutând la dezvoltarea gustului pentru literatură și pentru frumos, a vocabularului și modului de exprimare, și totodată la dezvoltarea psihică, intelectuală și afectivă.
Citește tot rezumatul cărții Lecturile scolarului. Clasa a 4-a...     Această culegere de lecturi suplimentare oferă copiilor materialul necesar dezvoltării și consolidării cunoștințelor dobândite în școală, precum și a abilității de integrare și colaborare în cadrul unui grup.     În carte se regăsesc atât exercițiile specifice programei școlare, cât și exerciții mai puțin formale (temele de grup și secțiunea „știați că"). Temele de grup implică participarea cât mai multor elevi sau copii sub îndrumarea învățătorilor sau a părinților și se dezvoltă prin dezbateri și transferuri de cunoștințe între copii. Prin alternarea celor două tipuri de exerciții și activități această serie de manuale ajută la o dezvoltare a copilului mult mai armonioasă și completă, asigurând atât extinderea și consolidarea cunoștințelor școlare, cât și a abilităților de dezvoltare personală.  (Autoarea)     Fragment din basmul “Făt-Frumos din lacrima” de Mihai Eminescu:       „În vremea veche, pe când oamenii, cum sunt ei azi, nu erau decât în germenii viitorului, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale sfinte pietroasele pustii ale pământului, în vremea veche trăia un împărat întunecat și gânditor că miazănoaptea și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.     Cincizeci de ani de când împăratul purta război c-un vecin al lui. Murise vecinul și lăsase de moștenire fiilor și nepoților ura și vrajba de sânge. Cincizeci de ani, și numai împăratul trăia singur, ca un leu îmbătrânit, slăbit de lupte și suferințe - împărat care-n viața lui nu răsese niciodată, care nu zâmbea nici la cântecul nevinovat al copilului, nici la surâsul plin de amor al soției lui tinere, nici la poveștile bătrâne și glumețe ale ostașilor înălbiți în bătălie și nevoi. Se simțea slab, se simțea murind și n-avea cui să lase moștenirea urii lui. Trist se sculă din patul împărătesc, de lângă împărăteasa tânără - pat au însă pustiu și nebinecuvântat -, trist mergea la război cu inima neîmblânzită - și împărăteasa sa, rămasă singură, plângea cu lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben că aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroaie de mărgăritare apoase pe o fată mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgea împrejurul ochilor și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă o marmură vie.     Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră ale unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicii durerilor înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu." Citește mai puțin...