În acest volum avem privilegiul de a face cunoștință cu Charles Darwin nu doar în calitate de om de știință, ci și ca prieten, ca tată, ca soț și fiu iubitor. Darwin ne face părtași la existența sa de zi cu zi, ne împărtășește metodele sale de lucru, amintiri dragi din copilărie și din tinerețe – toate acestea făcând din Viața mea o carte înduioșătoare și totodată captivanta.
Francis, unul dintre fiii naturalistului, intervine cu un text propriu, oferind o perspectivă inedită și bine-venită asupra caracterului și stilului de viață al tatălui său. De asemenea, Francis oferă informații despre arborele genealogic al naturalistului, precum și despre personalitatea bunicului și a tatălui acestuia. Mintea îndrăzneață și neobosită, integritatea și simplitatea caracterului lui Charles Darwin sunt dezvăluite în această relatare personală a vieții sale. Pasiunea lui pentru științele naturale i-a animat existența, dar nu l-a împiedicat să se bucure din plin de familie și prieteni, precum și de mici plăceri precum lectura romanelor sau muzică. * „Nu cred să existe modalitate mai bună de a-mi petrece viața decât aducându-mi mica mea contribuție pe tărâmul științelor naturii. Cred că am făcut-o cum m-am priceput mai bine, iar criticii pot spune ce vor, dar nu îmi vor zdruncina această convingere.” „Dar nu m-am dedat niciunei alte activități cu atâta pasiune la Cambridge, nicio altă activitate nu mi-a oferit atâta plăcere precum colecționarea gazelor. Era vorba despre simpla plăcere de a colecționa, căci nu le disecăm și nu comparăm decât arareori caracteristicile exterioare cu descrierile publicate.” „Uitându-mă în urmă, acum îmi dau seama că dragostea mea pentru știință a prevalat treptat asupra tuturor celorlalte pasiuni." - Charles Darwin, Viața mea Fragment din cartea "Viața mea" de Charles Darwin: "Era profund religios și atât de habotnic, încât mi-a spus într-o zi că ar fi mâhnit dacă s-ar modifica un singur cuvânt din cele 39 de articole fondatoare ale Bisericii Anglicane. Calitățile lui morale erau întru totul admi-rabile. Era complet străin de vanitate, ca și de oricare alt sentiment meschin; și nu am văzut niciodată un om care să dea atât de puțină importantă propriei persoane și propriilor griji. Era mereu într-o dispoziție sufletească bună, avea maniere dintre cele mai cuceritoare și curtenitoare; cu toate acestea, am observat că orice act de răutate îl făcea să se indigneze vehement și să treacă prompt la fapte. Odată, pe când mă aflam în compania lui, am văzut pe străzile din Cambridge o scenă oribilă, aproape că cele din timpul Revoluției Franceze. Doi jefuitori de cadavre fuseseră arestați și, în timp ce erau duși la închisoare, mulțimea i-a smuls de sub protecția polițistului și i-a târât de picioare pe drumul pietruit și plin de noroi. Erau murdari de noroi din cap până-n picioare, iar fetele le sângerau - fie deoarece fuseseră loviți, fie din cauza pietrelor; arătau ca niște cadavre, dar din pricina mulțimii, am întrezărit doar fugitiv acele ființe nefericite."
