Ura, prietenie, dragoste, casatorie

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură • Autor distins cu Booker Prize pentru literatură Cele nouă povestiri cuprinse în acest volum au respirația amplă și atenția la detalii specifice mai degrabă prozei românești...
Citește tot rezumatul cărții Ura, prietenie, dragoste, casatorie... Fiecare dintre ele are un sâmbure tare de mister, care ne îndeamnă să o recitim cu o necontenită plăcere. - Independent Cuprins: • Ura, prietenie, dragoste, căsătorie • Podul plutitor • Mobilă de familie • Comsolarea • Urzicile • Casa cu grinzi de lemn • Ce rămâne în amintire • Queenie • Trece ursul peste munte Fragment din volumul "Ura, prietenie, dragoste, căsătorie" de Alice Munro: "Poate ar fi mai bine să nu-mi mai spui așa, zise Queenie când mă întâmpină la gară. - Cum? Queenie? am întrebat. - Lui Stan nu-i place, zise ea. Spune că sună a nume de cal. Pentru mine fu mai surprinzător s-o aud spunând „Stan" decât să aflu că nu mai era Queenie, ci Lena. Dar n-aveam cum să mă aștept să-și numească soțul „domnul Vorguilla" după un an și jumătate de căsătorie. În tot acest timp n-o mai văzusem, și, când dădusem cu ochii de ea cu o clipă în urmă, în grupul de oameni care aștepta în gară, aproape n-o mai recunoscusem. Avea părul vopsit negru și înfoiat în jurul fetei, stilul care urmase pe vremea aceea coafurii beehive. Superba culoare de nuanța siropului de porumb - auriu deasupra și mai întunecat dedesubt - și lungimea mătăsoasă se pierduseră pentru totdeauna. Purta o rochie galbenă cu imprimeu, care îi aluneca ușor pe corp și i se termină la câțiva centimetri deasupra genunchiului. Liniile groase de tus trase pe sub ochi și fardul grena îi făceau ochii să pară mai mici, nu mai mari, ca și cum s-ari fi ascuns în mod voit. Își găurise lobii urechilor și în ei se legănau acum cercuri mari de aur. Am văzut-o că și ea se uita la mine puțin surprinsă. Am încercat să fiu îndrăzneață și prietenoasă. - Porți o rochie sau doar un volan peste fund? am întrebat-o. Ea a râs, și eu am continuat: - O, Doamne, a fost cumplit de cald în tren! Am transpirat ca o purcea. „Am transpirat ca o purcea." În tramvaiul care ne ducea spre casa lui Queenie, cuvintele acestea mi-au tot sunat stupid în urechi. - Suntem tot în centru? am întrebat. Lăsasem repede în urmă blocurile-turn, dar nu mi se părea că zona prin care treceam putea fi numită rezidențială. Aceeași serie de magazine și clădiri se repetă la nesfârșit - curățătorie, florărie, alimentară, restaurant. Cutii cu fructe și legume scoase pe trotuar, reclame pentru cabinete stomatologice, croitorii și firme de instalații pe geamurile de la etaj. Arareori câte o clădire mai înaltă, numai rareori câte un copac. - Nu e centrul-centru, spuse Queenie. Îți amintești că ți-am arătat unde era Simpson's? Când ne-am suit în tramvai? Acolo e centrul."   Citește mai puțin...