Draga viata

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatură • Autor distins cu Booker Prize pentru literatură Clasici contemporani Literă pune laolaltă scriitori contemporani laureați sau nominalizați ai unor prestigioase premii literare, care le prefigurează statutul de „clasici”.
Citește tot rezumatul cărții Draga viata... Ficțiunile cele mai noi, cele mai vândute, cele mai iubite din zilele noastre – cărți pe care abia aștepți să le citești. În povestirile sale, Alice Munro surprinde momentul în care o persoană este transformată pentru totdeauna de o întâlnire întâmplătoare sau de o schimbare neașteptată a sorții. Personajele ei sunt fragile și pe deplin umane: un soldat întors de pe front care își evită logodnica, o femeie înstărită care se gândește dacă să înfrunte un șantajist, o mamă adulteră și copiii ei neglijați, un tată năpădit de vină, o tânără profesoară părăsită de angajatorul ei. Iluminate de puterea de înțelegere a lui Munro, aceste vieți ne atrag cu profunzimea lor liniștită și ne surprind cu întorsăturile lor neașteptate. O nouă demonstrație a virtuozității cu care Munro își țese povestirile... proza ei curge firesc, pe nesimțite, adunând în plasa ei detaliile miraculoase ale vieții de zi cu zi. - Daily Mail Una dintre cele mai oneste și mai exigente proze ale timpului nostru. - The Times Fragment din romanul "Dragă viață" de Alice Munro: “Ni se întâmplase ceva încă mai neașteptat și care avea să devină mai devastator decât pierderea venitului, deși noi încă nu știam asta. Mama avea puțin peste patruzeci de ani când au apărut primele semne ale bolii Parkinson. La început n-a fost prea rău. Ochii i se roteau rareori fără țintă în cap, iar puful acela moale datorat unui exces de salivă abia dacă i se vedea în jurul buzelor. Se putea îmbrăca dimineața ajutată de cineva și era încă în stare să facă anumite treburi în gospodărie. Și-a păstrat o anumită forță interioară un timp neașteptat de lung. S-ar putea crede că asta a fost picătură care a umplut paharul — afacerea pierdută, sănătatea mamei pălind treptat. Dar ciudat e faptul că eu nu-mi amintesc de vremurile acelea ca de o perioadă nefericită. În casă nu domnea o atmosferă neapărat dezolantă. Poate că pe atunci nu înțelegeam că situația mamei nu avea să se îmbunătățească, ci din contră. Cât despre tatăl meu, el avea forța lui și avea s-o aibă încă multă vreme. Îi plăceau oamenii cu care lucra la turnătorie și care erau, în mare parte, bărbați ca el, a căror viață luase o întorsătură dificilă sau fusese îngreunată la un moment dat de o povară suplimentară. Îi plăcea munca plină de provocări pe care o făcea, pe lângă faptul că era paznic în prima jumătate a nopții. Munca aceea însemna turnarea metalului topit în matrițe. Turnătoria făcea sobe de modă veche care se vindeau în toată lumea. Era o muncă periculoasă, dar îți revenea sarcina să te păzești singur, după cum spunea tata. Iar plata era decentă — lucru nou pentru el. Cred că era bucuros să plece de acasă, chiar și ca să facă munca această grea și riscantă. Să plece de acasă și să fie în compania altor bărbați care aveau problemele lor, dar care încercau să ia lucrurile așa cum erau. După ce tata pleca, începeam să pregătesc cina. Puteam să fac mâncăruri care mi se păreau exotice, de pildă spaghete sau omletă, atâta timp cât nu erau scumpe. Iar după ce spălam vasele — sora mea trebuia să le șteargă, iar fratele meu trebuia cicălit ca să arunce zoaiele afară, peste pajiștea întunecată (puteam s-o fac eu însămi, dar îmi plăcea să dau ordine) mă așezam cu picioarele în sobă care se încălzea și care rămăsese fără ușiță și citeam marile romane pe care le împrumutasem de la biblioteca din oraș: “Oameni independenți”, despre viață în Islanda, mult mai grea decât a noastră, dar vădind o grandoare deznădăjduită, sau “În căutarea timpului pierdut”, despre lucruri pe care nu le înțelegeam deloc, dar care nu trebuia abandonată din acest motiv, sau “Muntele vrăjit”, o carte despre tuberculoză și care înfățișa o mare dispută între, pe de o parte, ceea ce părea a fi o viziune binevoitoare și progresistă asupra vieții și, pe de alta, o disperare întunecată și întru câtva tulburătoare." Citește mai puțin...