Volumul 3 din seria „Surorile din comitatul Shenandoah” Katie și Mayme încropesc un plan ca să păstreze plantația, străduindu-se să țină secret faptul că erau singure și fără sprijin.
Fetele au de înfruntat noi primejdii la originea cărora stau fie oamenii, fie stihiile naturii. Un unchi de mult dispărut de-al lui Katie își face apariția pe neașteptate, dar la fel de repede o ia din loc, ducând cu sine secretul fetelor. Apoi un potop e gata să compromită ce mai rămăsese din recolta de bumbac – singura lor speranță de a salva plantația din gheara băncii. Narațiunea este înțesată de detalii fascinante legate de situația în care se zbat fetele, întrebări incitante despre credință și sensul vieții, toate învăluite într-o relație caldă de prietenie. Culoarea sufletului are toate elementele ce fac deliciul romanelor istorice atractive. Fragment din roman: “- Da, îmi taie vorba Katie cu un zâmbet hotărât. Vreau să te am alături. De pe-acum ar trebui să știi că puțin îmi pasă ce gândește lumea dacă asta te îngrijorează. Și nu uita că ne curge același sânge în vine — sângele familiei Daniels. Iar aurul acest aparține neamului Daniels, nu neamului Clairborne, ceea ce înseamnă că jumătate din el este al tău. Uneori, pur și simplu n-aveai cum să îi ții piept! Așa că am încuviințat din cap și, după ce am coborât la rându-mi, am pornit împreună spre intrare. În bancă nu se găseau decât vreo doi, trei funcționari care o cunoșteau deja pe Katie și o salutară zâmbind. Când ridică privirea și ne văzu apropiindu-ne de biroul său, domnul Taylor, directorul băncii, nu își putu ascunde însă iritarea. Ori de câte ori căută să stea de vorbă cu doamna Clairborne, singura pe care o vedea la față era Katie și asta ajunsese să-l cam scoată din pepeni. - Bună ziua, domnișoară Clairborne, spuse el cu o ușoară răceală când ne oprirăm în fața biroului său. Mie nu mi-a aruncat nici măcar o privire. De parcă nici n-a fi fost acolo. - Presupun că ai venit să vorbim despre împrumutul luat de mama dumitale. - Da, domnule Taylor, răspunse Katie. - Te afli aici, fără doar și poate, ca să îmi spui că mama dumitale, care nu a putut veni nici de astă dată și te-a trimis pe dumneata în locul ei, îmi transmite că încă nu are banii necesari și mă roagă să am răbdare și să o mai păsuiesc câteva luni. - Nu, domnule Taylor. - Regret, domnișoară Clairborne, dar după cum ți-am mai explicat... Bancherul se opri brusc, dându-și seama că răspunsul lui Katie nu fusese cel la care se așteptase el. - Nu acesta este motivul pentru care am venit, spuse ea."
