Calaul

De la autorul bestsellerului Ragdoll. Ultima ta zi    Un detectiv care nu are încredere în nimeni. Un criminal care nu are nimic de pierdut   Inspectorul șef Emily Baxter e încă profund afectată de cazul „Păpușă de cârpe“ și de dispariția prietenului ei, William Fawkes, zis Lupul.
Citește tot rezumatul cărții Calaul... În ciuda ezitării sale de a se implica într un alt caz înfiorător, e convocată la o întâlnire la New York cu agenții speciali Elliot Curtis de la FBI și Damien Rouche de la CIA. Acolo, îi sunt arătate o serie de fotografii ce înfățișează o crimă care imită modul de operare al ucigașului în serie Lethaniel Masse, poreclit „Păpușă de cârpe“: un cadavru contorsionat într o postură familiară, suspendat de Podul Brooklyn și având cuvântul MOMEALA scrijelit pe piept. Pe măsură ce presiunea din partea mass mediei crește, lui Baxter i se cere să sprijine ancheta și să cerceteze scena unei noi crime, a cărei victimă are o altă inscripție pe piept – MARIONETĂ. Crimele sunt tot mai macabre și mai ingenioase, în timp ce echipa de anchetatori e mereu cu un pas în urma criminalului. Singura lor speranță este să afle pentru cine e MOMEALA, cum sunt alese MARIONETELE, dar, cel mai important, cine mânuiește sforile.   Cititorii care așteaptă senzații și mai tari decât în Ragdoll. Ultima ta zi nu vor fi dezamăgiti. - Publishers Weekly   Un thriller care are toate ingredientele: un subiect inedit, personaje ușor atipice, crime brutale și un deznodământ surprinzător. - www.criminalelement.com   Aș spune că în Călăul există mai mult umor decât în Ragdoll. Ultima ta zi. Asta vine oarecum să compenseze atmosfera întunecată și disperarea. Mi am supus personajele la experiențe cu adevărat dure, iar aceste mici inserții de empatie, camaraderie și afecțiune autentică sunt cu atât mai luminoase. - Daniel Cole   Daniel Cole a fost paramedic și a lucrat pentru Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals și pentru Royal National Lifeboat Institution. Locuiește în Bournemouth, Anglia. La Editura Trei, a apărut Ragdoll. Ultima ta zi, romanul său de debut, bestseller internațional, tradus în peste 40 de limbi. Fragment în romanul "Călăul" de Daniel Cole: "În Londra dăduse gerul peste noapte. Soarele anemic de iarnă părea undeva departe, inaccesibil, o lumină rece, indiferență, care nu reușise să îmblânzească dimineața geroasă. Lui Baxter îi amorțiseră degetele de când aștepta mașina care trebuia s-o ia de pe High Street. Se uită la ceas: întârziaseră 20 de minute, timp pe care și l-ar fi putut petrece bând o cafea fierbinte în apartamentul ei primitor. Începu să se agite pe loc ca să se încălzească, în timp ce gerul îi sfichiuia fața. Se văzuse silită să poarte până și fesul caraghios de lână, cu moț, și mănușile asortate pe care i le cumpărase Thomas de la bazarul din Camden Lock. Trotuarul mohorât căpătase un luciu argintiu pe care oamenii înaintau clătinându-se, nutrind bănuiala că pământul de sub tălpile lor își pusese în minte să le rupă picioarele dacă prindea ocazia. Urmări cum doi indivizi țipau unul la altul dintr-un capăt în altul al străzii aglomerate, în timp ce aburul răsuflării li se ridică deasupra capetelor ca bulele de dialog din benzile desenate. Când un autobuz supraetajat se opri la semafor, își surprinse reflexia în geamurile aburite. Stingherită, își scoase fesul de un portocaliu-aprins și și-l îndesă în buzunar. Deasupra chipului ei posac, o reclamă bine cunoscută dădea roata autobuzului pe dinafară: Andrea Hall, Un ventriloc în acțiune: Mesaje din partea unui ucigaș  După câte se părea, faima și averea pe care le dobândise pe seama nefericirii altora cât timp jucase rolul de reporter-vedetă asociat cu cazul „Păpușă de cârpe" nu-i fuseseră de-ajuns fostei soții a Lupului, ba chiar fusese într-atât de aroganță, încât lansase o carte autobiografică în care își relata experiențele. În timp ce autobuzul se îndepărtă, Andrea îi zâmbea Iui Baxter din fotografia enormă care domină peretele de la spatele mașinii. Părea mai tânără și mai atrăgătoare ca oricând și își tunsese scurt părul de un roșcat strident, adoptând o frizură avangardistă pe care Baxter n-ar fi îndrăznit în veci s-o încerce. Până să apuce mutra ei îngâmfată să se îndepărteze prea mult, cât să n-o mai poată atinge, Baxter își desfăcu geanta, pescui de-acolo caserola în care își ținea prânzul și scoase ingredientul-cheie al sendvișului ei cu roșie, care explodă peste uriașă mutră idioată a acelei uriașe femei idioate. - Inspector-șef Baxter? Baxter se strâmbă involuntar. Nu observase duba imensa, neagră, care tocmai oprea în stație, în spatele ei. își băgă la loc în geantă caserolă și, întorcându-se, dădu cu ochii de unul dintre agenții speciali, care o urrnarea cu o expresie îngrijorată. - Ce făceați? o întrebă Curtis precaută. - Oh, tocmai..., începu Baxter, fără să ducă până la capăt propoziția, sperând că tânără cu un aer profesionist, ca scoasă din cutie, va considera asta o explicație suficientă pentru comportamentul ei neobișnuit. - Aruncați cu mâncare într-un autobuz? sugeră Curtis. - Mda." Citește mai puțin...