Ragdoll. Ultima ta zi

   Primul roman din seria Detectiv William Fawkes      William Fawkes, un detectiv controversat căruia i se spune Lupul, tocmai s-a întors la post să preia o anchetă incitantă, după ce fusese suspendat pentru agresarea unui suspect. Când fosta sa parteneră, agenta Emily Baxter, îl cheamă la locul unei crime, Fawkes e sigur că acesta este cazul pe care îl aștepta: cadavrul este alcătuit din părți dezmembrate aparținând trupurilor a șase victime, cusute laolaltă ca o păpușă de cârpe – presă îl numește Ragdoll. Fawkes primește misiunea de a afla cine sunt victimele, dar ancheta ia o turnură neașteptată și riscantă când fosta să soție primește o listă cu șase nume și datele la care Ucigașul Ragdoll plănuiește să atace. Iar ultimul nume de pe listă este Fawkes. Vor reuși Fawkes și Baxter să prindă criminalul și să salveze următoarele victime, când fiecare mișcare le este urmărită?      „Un thriller excepțional, care-ți tăie răsuflarea." - M.
Citește tot rezumatul cărții Ragdoll. Ultima ta zi... J. Arlidge     „Pentru fanii lui Robert Galbraith și Clare Mackintosh." - Library Journal    „Un roman de debut foarte puternic. Cole folosește tensiunea tot mai intensă și misterul din jurul identității criminalului pentru a crea o poveste care te prinde de la prima pagină." - Publishers Weekly       Daniel Cole a fost paramedic și a lucrat pentru Royal Society for the Prevention of Cruelty to Animals și pentru Royal National Lifeboat Institution. Locuiește în Bournemouth, Anglia. Tradus în peste 30 de limbi, "Ragdoll. Ultima ta zi" este romanul său de debut și este considerat cel mai nou și mai incitant brand din crime fiction.     Fragment din romanul "Ragdoll. Ultima ta zi" de Daniel Cole:     „Cinci minute mai târziu, Lupul își făcea drum prin mulțimea de spectatori care se adunase în fața clădirii. Se apropie de un ofițer de poliție și-i arătă în treacăt legitimația. Se aștepta să fie lăsat să treacă de cordon imediat. Totuși, tânărul polițist îi smulse legitimația din mână și o examină cu atenție, privindu-l cu suspiciune pe tipul impozant îmbrăcat cu șorț de baie și un tricou jerpelit cu Bon Jovi, de la turneul Keep the Faith din 1993.     — Ofițerul Layton-Fawkes? întrebă tânărul polițist.     Lupul tresări când își auzi numele pompos.     — Detectivul Fawkes, da.     — Fawkes cel cu... masacrul din sala de tribunal?     — Se pronunță William... Pot să trec? zise Lupul arătând spre clădire.     Tânărul îi înapoie legitimația și apoi ridică banda ca să-l lase să treacă pe sub ea.     — Vreți să vă conduc? întrebă el.     Lupul aruncă o privire spre pantalonii lui înflorați, spre genunchii goi și pantofii de serviciu.     — Știi ce? Cred că mă descurc și singur.     Ofițerul rânji.     — Etajul patru, îi spuse el Lupului. Și aveți grijă pe scări — e un cartier mizerabil.     Lupul mai oftă o dată adânc, intră în holul care mirosea a clor, apoi în lift. Butoanele pentru etajele doi și cinci lipseau, iar restul panoului de control era acoperit de un lichid maroniu uscat. Cu abilitățile sale de detectiv, folosi fața lui Richie Samboră de pe poalele tricoului pentru a apăsa pe buton ca să-și dea seama dacă e vorba de rahat, de rugină sau de coca-cola.     Fusese în sute de lifturi ca acela: cutii metalice îmbinate perfect, răspândite de administrații în toată țara. Nu aveau mocheta pe podea, nici oglinzi și nici lumini sau mânere. Rezidenții defavorizați nu puteau distruge sau fură nimic din acel echipament care le ușura viața, așa că se mulțumiseră să scrie cu spray-ul cuvinte obscene pe toți pereții. Înainte ca ușile să se deschidă la etajul patru, Lupul reuși să afle că Johnny Ratcliff e „aici" și e „poponar".     Mai bine de doisprezece oameni erau împrăștiați pe coridorul tăcut. Cei mai mulți păreau șocați și priveau dezaprobator costumația Lupului, mai puțin un tip neîngrijit cu insigna de criminalist care dădu din cap și-i arătă apreciativ degetul mare când Lupul trecu pe lângă el. Un miros slab, dar familiar se intensifică atunci când ajunse în cadrul ușii de la capătul holului. Era mirosul inconfundabil al morții. Oamenii din branșa devin sensibili destul de repede la amestecul unic de aer statut, căcat, pișat și carne în putrefacție.     Auzind pași în fugă înăuntru, Lupul se retrase din cadrul ușii. O tânără dădu buzna afară din apartament, dar în prag se lăsă în genunchi și începu să vomite pe coridor, chiar în fața lui.” Citește mai puțin...