Vasile Alecsandri s-a născut la 21 iulie S.N. 2 august 1821, undeva în ținutul Bacăului, Moldova — d. 22 august S.N. 3 septembrie 1890, Mircești, județul Român, România, a fost un poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, membru fondator al Academiei Române, creator al teatrului românesc și al literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
A început învățătura cu un dascăl grec, apoi cu dascălul maramureșean Gherman Vida. În 1838 apar primele încercări literare în limba franceză: Zunarilla, Mărie, Les brigands, Le petit rameau, Serată. În 1863 ia naștere la Iași societatea Junimea, al cărui membru onorific a fost până la sfârșitul vieții. În anul 1867 este ales membru al Societății literare române, devenită Academia Română. În 1843 apare, în Albina Românească, Tătarul, prima poezie care va face parte din ciclul Doine și lăcrămioare. În 1852 apare volumul Poezii poporale. Balade (Cantice bătrânești). Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică.
