Copiii Dunei. Seria Dune. Vol. 3

Copiii Dunei este volumul al III-lea din seria Dune Planeta Arakis inverzește. Împăratul Paul Muad’Dib a dispărut însă în deșert. Acum, gemenii lui, Leto și Ghanima, sunt pregătiți să-i ia locul.
Citește tot rezumatul cărții Copiii Dunei. Seria Dune. Vol. 3... Asemenea tatălui lor, cei doi au abilitați supraumane, iar asta îi face valoroși mai ales pentru Alia, mătușa lor, care conduce imperiul în numele Casei Atreides. În vreme ce Casă Corrino complotează să preia puterea, fanaticii fremeni sunt instigați de un misterios Predicator să se revolte împotriva unei religii golite de sens de către clasa conducătoare. Doar că destinul este mereu imprevizibil.   De la intrigi de palat la urmăriri prin deșert, speculații religioase și confruntări cu forme supreme de inteligență din univers, cartea are câte ceva pentru fiecare. - Publishers Weekly O poveste complicată care a întrecut toate așteptările și a influențat milioane de cititori în istoria ei de peste o jumătate de secol. - Kirkus Review Fragment din romanul "Copiii Dunei, volumul 3 din seria Dune" de Frank Herbert: "Leto întoarse ușor capul și-și privi sora. Nu-l surprindea faptul că ea cunoștea cântecul și cuvintele, dar îl copleșise deodată gândul unicității vieților lor îngemănate. Dacă vreunul dintre ei ar fi murit, celălalt i-ar fi moștenit conștiința, amintirile, fără nici cea mai mică denaturare. Nimic din momentele petrecute împreună nu s-ar fi pierdut. Țesătura eternă a acestei apropieri insolite îl înfricoșa brusc pe Leto și-l făcu să-și ia ochii de la Ghanima. Știa că în țesătură existau goluri. Iar frica i-o stârnea cel mai recent dintre ele. Simțea că viețile lor încep să se despartă și se întrebă: Cum să-i spun despre lucrul acesta care mi s-a întâmplat numai mie! Privi spre deșert. Umbra se îndesă în spatele brachanelor - înaltele dune migratoare, în formă de semilună, ce unduiau, asemenea valurilor, pe suprafața Arrakisului. Aceasta era Kedemul, Deșertul Interior, dar nisipurile sale erau, astăzi, din ce în ce mai rar tulburate de trecerea unui vierme uriaș. Amurgul lasă dare însângerate peste crestele dunelor și, pe alocuri, hotarele dinspre umbră păreau pradă unor incendii mocnite. Un șoim căzu în picaj din cerul stacojiu și privirea lui Leto îl surprinse în clipa în care înșfacă din zbor o potârniche de stâncă. Jos, chiar sub locul în care ședea, plantele alcătuiau un covor în nuanțe de verde, străbătut de firul apei unui qanat care, din loc în loc, scânteia sub cerul liber, înainte de a dispărea în tunelul unei conducte subterane. Apa provenea de la giganticele bazine colectoare ale capcanelor de vânt instalate în spatele lui, pe cel mai înalt pișc al stâncii. Acolo unde flutura în vânt steagul verde al Atreizilor. Apa și culoarea verde. Noile simboluri ale Arrakisului.  Ceva mai departe, oază în formă de diamant a unor dune plantate atrase atenția simțurilor sale de fremen. Țipătul strident al unei păsări de noapte, undeva, sub faleză, îi amplifică senzația că fusese proiectat pe neașteptate într-un moment din trecutul sălbatic. Nous avons change tout cela, gândi el, într-una din limbile arhaice pe care el și Ghanima le foloseau în intimitate. Noi am schimbat toate astea. Suspină. Oublier, je ne puis. Nu pot să uit. Dincolo de oază, în lumina care scădea, putea încă distinge ținutul pe care fremenii îl numeau „Pustia” - locul în care nu creștea nimic, locul veșnic sterp. Apă și marele plan ecologic erau pe cale să schimbe și asta. Astăzi existau pe Arrakis zone în care se puteau vedea coline acoperite de catifeaua verde a pădurilor. Păduri pe Dune! Celor din generația nouă le venea greu să-și închipuie că sub ondulațiile înverzite se aflau dune de nisip.” Citește mai puțin...