Ereticii Dunei este volumul al V-lea din seria Dune Împăratul-Zeu al Dunei e mort de secole, iar imperiul este o ruină. Odată pornită pe Poteca de Aur proiectată de Leto, omenirea și-a început exodul – milioane de oameni s-au împrăștiat prin tot universul cunoscut.
Arakis, numită acum Rakis, a redevenit un uriaș deșert, însă viermii de nisip sunt pe moarte. Unii oameni doresc să se întoarcă și se formează noi facțiuni care vor putere și influența asupra rămășițelor imperiului. Însă, în nisipurile de pe Rakis, o fată pe nume Sheeana readuce la viață miturile fremenilor care călăreau viermii de nisip și umple de fervoare religioasă întreagă galaxie. Căci pare întruparea eroinei din profeția Împăratului-Zeu. Arta lui Frank Herbert de a construi lumi a influențat toate marile serii SF care au urmat. Scriitorul american a creat cea mai complexă rețea de sisteme politice, economice, religioase, științifice sau filozofice care a existat vreodată într-o serie science fiction. - SF Reviews Fragment din romanul "Ereticii Dunei. Seria Dune. Vol. 5" de Frank Herbert: "Mânat de un interes nou, își reluase cu și mai multă râvnă investigațiile personale asupra misterioasei planete și a jalnicului ei Cult al lui Shai-Hulud, Zeul Fracționat. Viermii... Împăratul-Zeu se transformase în acei viermi! Ideea îi inspiră lui Duncan un straniu sentiment de respect și teamă. Poate că era, într-adevăr, ceva de natură să alimenteze un cult. Oricum, gândul acesta făcea să vibreze în el o coardă sensibilă. Ce anume putuse determină o ființă umană să accepte acea cumplită metamorfoză? Duncan cunoștea părerea gărzilor și a celorlalte persoane din Citadelă depre Rakis și preoții săi. Comentariile batjocoritoare și râsetele erau elocvente. Teg declarase: „Probabil că nu vom afla niciodată tot adevărul în privința asta, dar, ascultă ce-ți spun eu, băiete, nu este o religie demnă de un soldat." Schwangyu nu făcuse decât să-i întărească spusele: „Ai să înveți multe lucruri despre Tiran, dar să nu crezi în religia lui. Ar fi nedemn de tine, înjositor." Ori de câte ori avea un pic de timp liber, Duncan se cufundă cu aviditate în documentele pe care biblioteca i le oferea: Cartea Sfântă a Zeului Fracționat, Biblia Gărzii, Biblia Catolică Portocalie și chiar Apocrifele. Află, astfel, despre rolul istoric al Comitetului Credinței și despre „Perla care este Soarele înțelegerii". Existența însăși a viermilor îl fascina. Mărimea la care puteau să ajungă! Unul dintre cei mari s-ar fi întins de la un capăt la celălalt al Citadelei. Cândva, înaintea epocii Tiranului, existaseră oameni care călăreau pe spinarea viermilor, dar în ziua de azi preoții rakieni interziceau cu desăvârșire această practică. Duncan fusese captivat și de relatările echipei de arheologi care descoperise, pe Rakis, nonspațiul primitiv ce aparținuse Tiranului. Locul se numea Dar-es-Balat. Rapoartele originale ale cercetătoarei Hadi Benotto purtau mențiunea: „Retras din ordinul Clerului rakian." În schimb, fișierul Arhivelor Bene Gesserit cuprindea o rnulțime de documente asupra chestiunii, iar dezvăluirile lui Benotto erau pur și simplu senzaționale. - O fărâmă din conștiința Împăratului-Zeu în fiecare vierme? o întrebase Duncan pe Geasă. - Așa zic textele. Dar, chiar de-ar fi adevărat, viermii nu cunosc asta, n-au conștiință. De altfel, Tiranul însuși spunea că se va cufunda într-un vis fără de sfârșit. Fiecare ședință de studiu conținea câte o prelegere specială în care i se explicau concepțiile Bene Gesserit asupra religiei și, astfel, într-o bună zi luă cunoștință de textele intitulate „Cele nouă fiice ale Sionei" și „Cei o mie de fii ai lui Duncan Idaho". De îndată ce se afla față în față cu Geasa, întrebă: - Și numele meu este Duncan Idaho. Ce înseamnă asta? Geasa umblă întotdeauna ca și când ar fi fost apăsată de umbra eșecului ei, cu capul plecat și ochii apoși pironiți în pământ. Duncan o interceptase la sfârșitul unei după-amieze, pe lungul coridor ce ducea spre sala de antrenament. Geasa pălise la întrebarea lui. Cum răspunsul ei se lăsă așteptat, el insistă: - Sunt un descendent al lui Duncan Idaho? - Trebuie s-o întrebi pe Schwangyu, îngăimă Geasă de parcă fiecare cuvânt i-ar fi provocat o durere. Era un răspuns pe care Duncan îl auzise de multe ori și care-l scotea din sărite. Însemna că avea să i se spună orice, doar pentru a i se închide gura, și n-avea să afle nimic. Dar Schwangyu se arătase mai locvace decât se așteptase el. - Porți în tine sângele veritabil al lui Duncan Idaho. - Cine sunt părinții mei? - Au murit de mult. - Cum au murit? - Nu știu. Noi te-am luat ca orfan. - Atunci, de ce-mi vor unii răul? - Se tem de ceea ce ai putea face. - Și ce anume aș putea face?"
Ereticii Dunei. Seria Dune. Vol. 5
- Autor: Frank Herbert
- An apariție: 2019 (vezi top cărți)
- Editura: NEMIRA
- Nr. pagini: 608
- Categorie: SF & Fantasy
