Lucien Chardon, tânăr chipeș, talentat și cultivat din Angoulême, își caută fericirea și progresul pe scara socială în brațele doamnei de Bargeton, reprezentanta de seamă a nobilimii din regiune, o femeie mai în vârstă ca el, iubitoare de arte și dezgustată de viața grosolană a provinciei.
Cei doi îndrăgostiți fug la Paris, unde Lucien, animat de ambiții literare, își dorește cu tot dinadinsul să pătrundă în lumea jurnaliștilor și a scriitorilor și să se afirme. Va reuși el oare să-și salveze idealurile nobile și iubirea în păienjenișul de intrigi și de pretenții ale sofisticatei protipendade pariziene? Considerat adesea cel mai bun roman al lui Balzac, "Iluzii pierdute" pictează un tablou impresionant al moravurilor Franței din prima jumătate a secolului al XIX-lea urmărind destinele a doi prieteni, poetul Lucien Chardon și tipograful David Séchard, ale căror drumuri, pornind aidoma sub semnul iubirii și al speranțelor idealiste, ajung să se despartă și să se întretaie de mai multe ori de-a lungul timpului. Fragment din roman: “A doua zi de dimineață, pe când Lucien își luă gustarea împreună cu David, care se înapoiase de la Marșac fără tatăl său, doamna Chardon dădu buzna în casă, înspăimântată. - Hei, Lucien, ai aflat noutatea de care se vorbește până și în piață? Domnul de Bargeton aproape că l-a ucis în duel pe domnul de Chandour, azi-dimineață, la ora cinci, pe câmpul domnului Tulloye. Se zice că domnul de Chandour a afirmat ieri că te-a surprins pe tine cu doamna de Bargeton. - Nu-i adevărat! Doamna de Bargeton e nevinovată, strigă Lucien. - Un țăran, care mi-a povestit cum s-au petrecut lucrurile, a văzut totul din căruța lui. Domnul de Negrepelisse, venit de la trei dimineața că martor pentru domnul de Bargeton, i-a spus domnului de Chandour că, dacă i se întâmplă vreo nenorocire ginerelui, se însărcinează el să-l răzbune. Un ofițer din regimentul de cavalerie a împrumutat pistoalele, pe care domnul de Negrepelisse le-a încercat în mai multe rânduri. Domnul du Châtelet ar fi vrut să se împotrivească la încercatul pistoalelor, dar ofițerul, pe care îl luaseră ca arbitru, a spus că, pentru a nu proceda ca niște copii, trebuie să se servească de arme în stare de funcționare. Martorii i-au pus pe adversari la douăzeci și cinci de pași unul de altul. Domnul de Bargeton, care părea că venise în plimbare, a tras cel dintâi și l-a nimerit în gât pe domnul de Chandour, care a căzut fără a mai apuca să tragă. Doctorul de la spital a declarat adineauri că domnul de Chandour o să rămână toată viața cu gâtul strâmb. Am venit să-ți spun cum s-a sfârșit acel duel ca să nu te duci pe la doamna de Bargeton, sau să te arăți prin Angouleme, pentru că s-ar putea ca unii dintre prietenii domnului de Chandour să te provoace. În acel moment, Gentil, valetul domnului de Bargeton, intră condus de ucenicul din tipografie și dădu lui Lucien o scrisoare de la Louise."
