Margarita

    În ultimul său volum de povestiri, domnul Sergiu Popovici ne propune șapte texte, aparent independente, dar care sunt interconectate prin tematică abordată: viața în întreaga sa complexitate.
Citește tot rezumatul cărții Margarita... Găsim în carte atât trasee existențiale complete, de la naștere până la moarte, cât și simple crochiuri de portrete, de mai mică întindere. Întâmplările și personajele sunt redate deosebit de realist, putându-ni-le reprezenta foarte ușor cu ochii minții. Astfel, nu ne este greu să îi vedem pe Sandu, Margărita, Florin, Mariana, Andrei, Măria, Manuela și pe ceilalți, în viața lor cotidiană, cu bucuriile și tristețile lor, cu reușitele și eșecurile, cu frământările și exaltările, cu iubirile și dezamăgirile trăite. Le cunoaștem familia de proveniență, copilăria, apoi școala, căsătoria, carierele, copiii, divorțurile, recăsătoririle, legăturile extraconjugale, ba chiar și plecarea din această lume, cu bolile și suferințele care s-au abătut asupra lor în ultima parte a vieții. Avem, de asemenea, și o paletă foarte vastă de concepții despre lume și viața: de la spiritul spartan al muncii și dedicației pe toate planurile, la altele mai laxe, care permit și unele manifestări hedoniste precum jocurile, agapele prietenești, întâlnirile erotice, dar și unele care îmbrățișează filozofii orientale sau existența unor ființe inteligente în alte lumi. Bineînțeles că toate acestea se petrec pe un fundal social, economic și istoric, surpinse cu naturalețe, astfel încât personajele evoluează firesc, iar întâmplările prin care trec pot foarte ușor să fie ale noastre sau ale unor persoane cunoscute. - Editoarea      Fragment din volum:       “Manuela visa să facă o casă de vacanță pentru turiștii care să vină din țară și din străinătate. O dată pe an organiza și un breakfast, o zi de întâlnire cu alți pasionați ai pastoralului, cu mâncăruri și băuturi tradiționale, dulcețuri din fructe, țuică, miere de albine, produse tradiționale, pur naturale, fără nici un adaos chimic. Veneau și alți producători pricepuți la astfel de bucate. Se adunau vreo 50 de persoane din împrejurimile locului, chiar și de la sute de kilometri depărtare, împărtășindu-și experiențele, bucurându-se că nu sunt singuri pe lumea asta cu astfel de preocupări, pentru unii, moderniști ai barurilor și ai muzicii rock, arhaice, anoste.     Era aproape tot timpul plecată iar copiii creșteau văi de capul lor, neurmăriți la școală, cu absențe, teme nefăcute, note mediocre, probleme de sănătate și de comportament.     Lui Marin nu-i plăceau deloc preocupările rurale ale Manuelei, dorința ei de a se stabili la țară și a duce o viață în mediu curat, departe de stresul urban. Cu chiu cu vai mergea și el după ea, cu toți copiii, prin satele din zona Rupea, unde își făcuse Manuela prieteni printre fermieri sași de origine germană, ce duceau un trai liniștit, în natură, cu gospodării bine închegate, vaci de lapte, o mulțime de păsări și de animale, agricultura, pomicultura, apicultura, toate, într-un mediu natural, moștenit din moși-strămoși, fără chimicale cancerigene. Se săturase Manuela de oraș și afacerile lui Marin, greu de susținut, la limita supraviețuirii.      Marin era croit însă din alt soi, în tradiția unui brașovean sportiv, în anturajul altor sași, de la oraș, educați pentru viața de munte, cu un loc de muncă într-una din multele întreprinderi ale urbei. Îi plăceau excursiile, drumeții prin poteci abia descifrabile, schiatul pe pantele Postăvarului, nopți și zile la cabanele alpine cu muzica și distracții prelungite." Citește mai puțin...