Literatura clasică este un avanpost pentru înțelegerea multidimensională a lumii, a creativității ca mesaj colectiv, a revoltei împachetate într-o comunicare pur simbolică. Practic, desfăcând pe bucăți lucrările autorilor consacrați, nu facem altceva decât să „limpezim” apele în care și-au ascuns aceștia diferite idei fundamentale.
De-a lungul istoriei, unii scriitori au creat cărți din porniri estetice, revoluționare, ideologice sau din purul hedonism existențial. Unii au scris pentru a scrie, iar alții – pentru a supraviețui. Toți, însă, au dat față trecutului și prezentului, transmițând anumite semnale de alarmă sau făcând premoniții, care azi devin încet realități.
Prin urmare, în aceste vremuri pline de incertitudine, consider importantă revenirea la fundamente, o retrospectivă analitică asupra acelor „cărți mari”, care nu doar trebuie citite, ci mai ales înțelese. Iată de ce am renunțat la tot felul de liste cu 100 titluri de citit într-o viață. Lectura nu trebuie să fie un maraton, ci un proces care să scoată la iveală detaliile, motivația și miza unei cărți. Or, s-ar putea să pierdem pe nedrept esența unei scriituri.
O carte cu care mi-aș dori să încep acest ciclu dedicat clasicilor literaturii mondiale este „Maestrul și Margarita” de Mihail Bulgakov. Anticipez reproșul legat de forma „Margareta” la care au renunțat editorii de la RAO și vă confirm că e absolut corectă conform regulilor de transcriere a alfabetului chirilic. Fiind bilingvă, am verificat inclusiv varianta originală în care autorul scrie „Margarita” și nu „Margareta”. Indiferent însă de etimologia acestui nume, romanul lui Bulgakov este o cutie a Pandorei pentru un cititor neinițiat. Dimpotrivă, poate chiar să nu placă, dacă nu studiezi nițel contextualitatea sa și stilistica bulgakoviană.
Mi-am propus astfel, în acest text, să arunc puțină lumină asupra simbolicii utilizate, care, între noi fie vorba, au conferit greutate romanului. Pentru început haideți să aruncă o privire asupra figurii lui Bulgakov.
Mihail Afanasievici Bulgakov, scriitor de origine ucraineană, vede lumina zilei la Kiev, în familia unui profesor de la Academia de Teologie. Această apartenență la o familie pur religioasă va servi multor dezbateri în mediile academice, or despre „Maestrul și Margarita” se va spune că este apocrific sau ultrareligios, în dependență de percepția criticilor și a cititorilor.
În speță, Bulgakov se îndepărtează fulminant de religie, devenind un agnostic convins, după finalizarea studiilor de medic, dar legătura sa cu credință, pe care mama sa o propagă chiar și după moartea tatălui autorului, va rămâne prezentă în scrierile sale mult timp după venirea puterii sovietice la conducere. În fapt despre ce este acest mare roman care a scandalizat întreg spațiul sovietic? La această întrebare Bulgakov spunea că e un roman despre Pillat, ceea ce evident era doar un pretext, deoarece acesta risca cu propria-i libertate dacă recunoștea că e o satiră față de puterea sovietelor, cei care cu cizma lor murdară au râcâit pe toate cele sfinte.
De exemplu, la 1930, într-o scrisoare adresată conducerii URSS, Bulgakov se proclama un scriitor mistic, deoarece utiliza culorile negre ezoterice în narațiunea sa. Totuși, lumea literară a privit această declarație doar ca pe un mecanism de protecție în fața pericolelor care existau în acele vremuri.
De fapt, dacă e să fim sinceri, romanul a ieșit atât de încărcat de simboluri încât nici un cititor nu va putea afirma că l-a înțeles pe deplin sau că a identificat toate elementele pe care Bulgakov le-a ascuns în textul său. Și dacă mai ținem cont de faptul că Bulgakov l-a scris și redactat pe durata a 10 ani, atunci sigur înțelegem cât de complex este.
Se pare că ciornele acestui roman erau intitulate simplu „Roman despre diavol”, iar peste 9 ani de la începutul lucrului, acesta și-a căpătat denumirea finală. Se pare că Bulgakov îl adora pe Gustav Meyrink și ar fi utilizat idei din romanul acestuia „Îngerul de la fereastra dinspre apus”. De la acest autor, Bulgakov ar fi luat faza transmutației, astfel încât a obținut un personaj dual Maestrul – Margarita. Da, se crede, pe bună dreptate, că aceste două figuri sunt de fapt două alter ego-uri cu care autorul nostru s-a „jucat”, schimbându-le dimensiunea personală. Se observă calmul pur feminin din Maestru și începutul ușor masculinizat al personajului Margarita.
Să aruncă o privire și asupra simbolurilor clasice. De exemplu, știați că în roman se utilizează de 119 ori figura Lunii, iar cea a Soarelui – de doar 40 de ori? Bineînțeles, acest lucru vine să augmenteze misticismul cărții, doar că Bulgakov merge mai departe și dezvoltă câteva idei, transformând Luna într-un filtru optic al adevărului, iar Soarele într-o imagine ipocrită a realității.
Totodată, unii cititori au încercat să remarce natura cabalistică și numerologică a romanului, dar, cred eu, valoarea lor nu este atât de semnificativă. În realitate, după lectura acestei cărți înclin să cred că Bulgakov a încercat să renege puterea politică instaurată prin tot felul de tertipuri și de sfetnici, unii mai avizi de putere decât alții, iar Margarita nu este altceva decât prezența asumată a unei țări în care întunericul devine senzual și copleșitor.
Este oare acest roman o carte pentru toți? Cu siguranță, nu. Este o carte care presupune o studiere a tuturor analogiilor, descrierilor și, mai ales, a subtextului, or literatura acelor vremuri nu a avut strict misiunea divertismentului. Inclusiv, înțelegerea lui Bulgakov poate să ne demonstreze cât de adânci erau reticențele între poporul ucrainean și cel rus, lucruri pe care le vedem materializate în prezent. Să nu uităm acel citat care ilustrează atât de bine natura romanului: „Noi vorbim cu tine în limbi diferite, ca de obicei, dar lucrurile despre care vorbim din această cauză nu se schimbă”.
Alte recenzii de la Mihail Bulgakov:
