Dumnezeu are un infinit de buzunare. În ele adăpostește copii, oameni (care se cred) mari, pisici, căței, levănțica, frunze de untișor, baobabi, doi vulcani activi și unul stins (pentru că nu se știe niciodată), recipiente de sticlă, pline cu dragoste distilată, praf de stele, vulpi, bufnițe și, la capăt, lumină.
Și mai are un pervaz înalt, înalt și lat, lat, cât să-l cuprindă și să-l țină bine când se-agață de el ca să se uite la noi, să vadă de-afară cum ne e înăuntru. Și-apoi se mută înăuntru și se uită, cu ochii noștri, afară. - Ana Barton
Portret
Ana nu scrie. Ana sângerează cuvinte. E dintre cei cărora nu te repezi să le închizi rănile, căci tocmai rănile lor deschise le oblojesc pe-ale tale. Mai umblă sângerând, Ana, întru vindecarea durerilor mele! - Dorina Chiriac
Autoportret
"Omul are un iertar pe care-l poartă cu sine tot timpul. Din când în când, omul se face mic și subțire, ca frunzele celorlalte iertări, și se-așază și el printre foi. Apoi, iar ploua, iar ninge, iar fila cu filă, iar el, subțiat, ușurat. La capăt, omul devine însuși iertarul său. Și eu sunt om. Mă iert iertând, mă aflu și mă uit iubind, m-aduc aminte scriind. În rest, caut cu pace o absență: a răutății. Și în mine, și în ceilalți. Ca s-o găsesc, am învățat să mă bucur.“
Fotografia de pe coperta: Cătălina Flămînzeanu