Fracurile Negre Vol. 5: Mama Leo

     Jafuri, comploturi, crime – pentru toate trebuie să existe un țap ispășitor       În Mama Leo, Leocadie Samayoux o ajută pe Valentine, o tânără crescută la circ față de care nutrește sentimente materne, să continue opera fratelui ei, Remy d’Arx, de identificare și pedepsire a Fracurilor Negre, conduse de Tatăl-Tuturor.
Citește tot rezumatul cărții Fracurile Negre Vol. 5: Mama Leo... În același timp, Valentine, mama Leo și Echalot, un prieten al acesteia, încearcă prin orice mijloace eliberarea din închisoare a iubitului fetei, care a fost acuzat de o crimă comisă de Fracurile Negre.      Fragment din romanul "Fracurile Negre Vol. 5 Mama Leo" de Paul Feval:     “Fracurile Negre își ascundeau nerăbdarea așteptării sub o atitudine gravă. Aveau cu toții același gând și se întrebau cu groază dacă o asemenea perversitate nebunească era cu putință.     În clipa imensei tristeți, când toată lumea tremura, chiar în pragul necunoscutului, marele actor juca oare cel mai îndrăzneț dintre toate rolurile lui? Cu siguranță, cea care putea răspunde era evidentă: nimeni nu poate falsifica semnele morții. Și cu toate acestea, se temeau.     Cel care luă locul logodnicilor și al marchizei lângă patul de agonie fu Lecoq. Colonelul nu păru să observe nimic.     În fața altarului, domnul de Saint-Louis îi spunea vicarului cu o maiestuoasă bunătate:     — Scrisoarea mea a plecat deja spre curtea de la Roma. Am luat totul asupra mea, spunând Sanctității Sale că a trebuit să vă supuneți voinței suveranului legitim. În privința arhiepiscopiei, mă voi duce chiar mâine-dimineață să-i fac o vizită Înălțimii Sale.     Cei de față se aranjară ca la biserică în spatele celor doi logodnici care aveau scaune de rugăciune.     În stânga Valentinei stătea doamna marchiză d'Ornans, ținându-i loc de mamă. În dreapta lui Maurice, luă loc domnul de Saint-Louis, lăsând să se vadă că se consideră singurul trimis de venerabilul său prieten, colonelul Bozzo. Domnul baron de la Perriere era într-un fel maestru de ceremonii și veghea ca totul să se desfășoare în ordine. Se așeză pe scaunul de lângă mama Leo și spuse:     — Vedeți, bună doamnă, că am pus totul la punct cât se poate de repede.     Starea de agitație în care era mama Leo se exprimă printr-o imposibilitate totală de a sta locului. Se ridică, se așeză din nou invers și suspină amarnic în batistă cu pătrate, udă de sudoare.     — Știți, îi spuse ea domnului de la Perriere, persoana care i-a luat locul prizonierului în închisoarea la Force trebuie să intre în familia mea și nu mă interesez numai din prietenie. Nu va trebui să mucezească prea mult timp acolo.     Domnul baron îi promise ajutorul, dar trebuie să recunoaștem că atenția lui era cu totul în altă parte: nu scapă o clipă din vedere patul pe care colonelul era acum nemișcat, fără să dea nici un semn de viață.” Citește mai puțin...