Fracurile Negre Vol. 6: Inghititorul de sabii

    Jafuri, comploturi, crime – pentru toate trebuie să existe un țap ispășitor     Saladin, „fiul“ lui Echalot și al lui Similor, a crescut în cadrul circului doamnei Samayoux. Moștenitor al firii ticăloase a tatălui său, el a devenit un neisprăvit.
Citește tot rezumatul cărții Fracurile Negre Vol. 6: Inghititorul de sabii... În 1852, Saladin răpește o fetiță, Justine, și o încredințează mamei Leo și lui Echalot, căsătoriți acum, pretinzând că a găsit-o. Mama copilei, Lily, o tânără fată din popor pe care iubitul a abandonat-o, disperată din cauză că nu și-a putut găsi fiica, se mărită cu bogatul duce de Chaves, cu scopul de a continua căutările, folosindu-se de averea lui.      Fragment din romanul "Fracurile Negre Vol. 6 Înghițitorul de săbii" de Paul Feval:     “Oamenii care cunoșteau de bine de rău afacerile Fracurilor Negre spuneau că acest individ cumsecade era cel puțin al cincilea fiu al lui Ludovic al XVII-lea, ceilalți patru având un sfârșit nefericit, în exercițiul funcțiunii, în slujba asociației.     De fiecare dată când murea unul, se caută o figură onestă, acvilina, cu fruntea îngustă, înfiptă pe un bust bine hrănit, apoi se adunau la dosar actele risipite și noul moștenitor al coroanei Franței își făcea apariția la orizont, conform principiului istoric: „Regele a murit, trăiască regele!"     Cu toate că organizația Fracurilor Negre decăzuse considerabil, la vremea când se petrece povestirea noastră mai existau încă posibilități pentru a pune la cale câte o mică afacere, iar fiul lui Ludovic al XVII-lea rămânea pentru ei o unealtă de care nu se puteau lipsi.     Ar fi de necrezut la cât se ridică sumele obținute prin nenumăratele escrocherii operate în cartierul Saint-Germain din Paris, precum și în departamente, cu ajutorul acestei imposturi cu mult mai multe capete decât hidra din Lerna: existența unui fiu al lui Ludovic al XVI-lea, evadat din închisoarea Abbaye.     Fracurile Negre, mereu ingenioase, inventaseră un fiu al acestui fiu, pentru comoditatea datelor.     Suntem nevoiți să recunoaștem că, într-adevăr, Clubul Bonetelor de Mătase Neagră era tot ce mai rămăsese din cumplită organizație, ale cărei începuturi ajungeau până la Fra Diavolo și care, sub domnia Colonelului, înspăimântase întreaga Europă, prin atâtea drame sângeroase.     Ultimele Fracuri Negre erau Domnii Deosebiți, sau, mai curând, Domnii Deosebiți formau consiliul de conducere al ultimelor Fracuri Negre, căci în lumea interlopă a Parisului ați mai fi găsit destui adepți ai parolei Mâine se luminează de ziuă. Iar când era vorba să pună în aplicare vreo operațiune bine organizată, acești executanți nu-și dezamăgeau niciodată venerabilii conducători.” Citește mai puțin...