Vindecarile lui Hristos si vindecarea noastra

"Dumnezeul vindecărilor nostre nu este un Dumnezeu spectacular. Cu o suavitate venită din cer, Hristos Își ascunde cât poate de mult menirea Lui de taumaturg. Pentru că El nu vrea să pice în fața oamenilor doar ca un vindecător.
Citește tot rezumatul cărții Vindecarile lui Hristos si vindecarea noastra... Vindecările Mântuitorului înseamnă, de fapt, fiecare vindecare ce se petrece în sufletul nostru. Boala omului modern, oricât de apropiat ar fi de ceilalți, este boala singurătății, boala non-ascultării de celălalt. Inima noastră are nevoie în schimb de un singur lucru: de o secundă de liniște, de o clipă de vindecare, la apusul soarelui, a întregii oboseli de peste zi. Momentul acesta seamănă cu cea mai frumoasă clipă din istoria lumii. Noi nu suntem o adunare de necunoscuți. Noi suntem poporul Învierii! De aceea identitatea fiecăruia dintre noi este fundamental legată de Hristos, care este capul Bisericii noastre!" - Pr. Constantin Necula Fragment din volumul "Vindecările lui Hristos și vindecarea noastră" de Constatin Necula:  “Ce spune Biserica despre egalitatea dintre sexe? Să ne ferească Dumnezeu de sexe egale! Să știți că fundamentală pentru a înțelege sexualitatea familiei și a omului este taina Botezului. Noi nu avem un botez special pentru bărbați și un botez special pentru femei. O să ziceți: Da, dar nu le ducem pe fetițe în altar! Vaaai, iată ce inegalitate! Eu le duc și pe fetițe. Și știți de ce le duc? Toată lumea zice că nu-i nicio femeie în altar. Serios? Dar cine-i pictată așa, deasupra altarului? Nu-i o femeie? Când ești ca ea, ai ce căuta în altar! Când nu ești ca ea, ce să cauți în altar, tătică? Deci n-avem o cununie: “Se cunună robul lui Dumnezeu, Gheorghe, cu a dracu' să fii, muiere nenorocită!” Zicem noi asta? Nu! Și mai e ceva. Noi nu spunem: “Se cunună robul lui Dumnezeu, Gheorghe, cu roaba lui Gheorghe, Ionela.” Zicem tot cu “roaba lui Dumnezeu”. În Dumnezeu se face egalizarea. Între oameni, noi, egali? Veniți-vă în fire! Acestea sunt bâlciuri, ideologii. Ceea ce mă impresionează pe mine este că întotdeauna femeia este superioară bărbatului. Ea naște, bărbatul nu! Bărbatul cel mult asistă, dacă are sânge; dacă nu, stă acasă... și bea, să se încurajeze! În Sibiu era o tradiție — bănuiesc că în Moldova nu-i deloc așa! În care pe mama n-o lăsau să vină la botezul copilului. “Da, ferească Dumnezeu, cum să intre ea aici, spurcată!” Rugăciunea aceea se face acasă, când pare ea că-i “spurcată”, deși noi nu spunem că s-a spurcat prin naștere. Noi Îl rugăm pe Dumnezeu s-o vindece. E o rugăciune de încurajare a femeii. Acum, dacă citește popa rugăciunea ca nesimțitul, ca la știri, sigur că femeia se simte puțin oprimată, dar asta-i problema tonului, care face muzică. Și m-am încăpățânat de câteva ori să o aduc pe femeie în biserică, știind bine cu ce babe mă bat acolo. “Măi, părinte, da' nu e bine!” Eu la bază sunt laborant ginecolog, deci, ușurel. Dacă vreți amănunte, nu vă spun. Biata femeie e gata să moară acolo! E gata să sufere acolo la maximum. Femeia când naște este egală cu soldatul din post în linia întâi, pentru că e la milimetri de moarte! Și asta, oricât de bun ar fi medicul ginecolog!" Citește mai puțin...