Ciocoii vechi si noi

Ciocoii vechi și noi (1863) este capul de serie al unui gen de roman foarte popular în literatura noastră: acela al declinului clasei boierești din secolul XIX, uzurpate de arendași. Este romanul care a avut cele mai multe ediții dintre toate, peste 20.
Citește tot rezumatul cărții Ciocoii vechi si noi... Motivul acestui uriaș succes, care i-a făcut pe unii să vorbească de un prim roman românesc valabil istoricește și literar, este caracterul paradigmatic al temei. Multe alte romane ulterioare vor relua tema, una din cele mai caracteristice ale prozei noastre din toate timpurile. Ciocoii a avut și șansa unui prim personaj semnificativ: Dinu Păturică. El este ciocoiul vechi. Despre acela nou va scrie Duiliu Zamfirescu, trei decenii mai târziu: Tănase Scatiu. Romanul lui Filimon n-a mai conținut finalul propus. A rămas totuși în memoria literară ca acela care a pus piatra de temelie la o temă esențială a istoriei societății românești. - NICOLAE MANOLESCU     Cuprins:     • Cuvânt-înainte de Nicolae Manolescu • Nicolae Filimon - extras din “Istoria literaturii române. 5 secole de literatură”, de Nicolae Manolescu • Dedicație • Prolog     • Capitolul I / Dinu Păturică • Capitolul II / Postelnicul Andronache Tuzluc • Capitolul III / Romanul și fanariotul • Capitolul IV / Chera Duduca • Capitolul V / Educațiunea ciocoiului • Capitolul VI / Ipocriții în luptă • Capitolul VII / Până nu faci foc, fum nu iese • Capitolul VIII / Mijlocul de-a face foc fără să iasă fum • Capitolul IX / Confidențele • Capitolul X / Chir Costea Chiorul • Capitolul XI / Adevărul e proastă marfă • Capitolul XII / Una la mână! • Capitolul XIII / Ce dai / să te fac ispravnic? • Capitolul XIV / Țin'te bine, Arhon Postelnice • Capitolul XV / Scene de viață socială • Capitolul XVI / Fă-te om de lumea nouă, să furi cloșca după ouă! • Capitolul XVII / Muzica și coregrafia în timpul lui Caragea • Capitolul XVIII / Ce n-aduce anul, aduce ceasul • Capitolul XIX / Avertismentele • Capitolul XX / Teatrul în Țara Românească • Capitolul XXI / Femeia a scos pe om din rai • Capitolul XXII / „Italiană în Algir" • Capitolul XXIII / Slugile boierești • Capitolul XXIV / Cochii vechi • Capitolul XXV / Marea hatmanie • Capitolul XXVI / O scenă dramatică • Capitolul XXVII / Blastemul părintesc • Capitolul XXVIII / Un suflet nobil • Capitolul XXIX / Lagărul de la Cotroceni și trădarea • Capitolul XXX / Alesandru Ipsilant și Eteria grecească • Capitolul XXXI / Cu rogojină aprinsă-n cap și cu jalba-n protap • Capitolul XXXII / Ocna părăsită • Epilog / Din opincar, mare spătar • Glosar     Fragment din romanul "Ciocoii vechi și noi" de Nicolae Filimon:     “În timpul acesta, vizitiul atinse caii cu biciul și ieși cu butca din curte, iar vătaful luă cutiile cu păstrăvi împreună cu găinile și, urmat de noul său confrate în ciocoism, sui mai întâi scara cea mare a casei, trecu prin sală și, ajungând la o galerie cam întunecoasă, se opri în loc și zise lui Dinu Păturică:     — Iată odaia ce ți-am gătit pentru locuința; intră într-însa și peste un ceas voi veni să te învăț meseria de ciubucciu cu care te-a cinstit stăpânul.     Noul ciocoi aștepta până se depărta vătaful, iar după aceea se coborî în curte și, luând o păreche de desagi în care era o colecțiune de trente ce compuneau averea ce aducea el din casa părintească, sui scara cu repeziciunea vântului și, intrând iarăși în camera sa, își așeză toate lucrurile pe la locul lor. Camera despre care vorbim era în periferie de un stânjin pătrat; într-unul din cele patru unghiuri era o vatră întocmai ca cele obicinuite la cafenelile turcești, pe care stă un ibric colosal, încongiurat de toate părțile cu cărbuni stinși pe jumătate, în cellalt unghi era așezat un dulap prin ale cărui sticle se vedeau o mulțime de ciubuce cu antep și de iasomie, cu imamele de chihlibar limoniu, iar mai sus, pe o despărțire făcută într-adins, se vedeau o mulțime de feligene pentru cafea, cu zărfurile lor de argint, și câteva chisele de dulceață. La extremitatea de jos a acestui dulap se zărea un lighean de argint, pe al cărui acoperământ era pusă o bucată de săpun mosc în formă sferică. Lângă acest dulap era un pat mizerabil de scânduri, acoperit cu o pătură de lână albastră, iar pe pereți erau țintuite câteva cadre de hârtie, zugrăvite cu vopseli proaste: una dintr-însele reprezintă lupta navală de la Cesme-Liman și arderea flotei turcești de către prințul Orlof, iar pe cealaltă era desemnată asasinarea principelui Hangeri de către tramisul Porței Otomane.     Dinu Păturică dete o privire repede și disprețuitoare camerii sale, apoi deschise fereastra și începu să se uite în curte. Privi cu băgare de seamă mulțimea de găini, gâște, rate, claponi, cocori și califări ce furnicau prin curtea boierească, apoi se întoarse către bucătărie și, la vederea mulțimei de tingiri de diferite capacități, în care se pregăteau cele mai gustoase bucate din Fanar, fata lui se colora de o bucurie nedescriptibilă, iar după o reflecțiune de câteva minute, zise în sine: „Iată-mă, în sfârșit, ajuns în pământul făgăduinței; am pus mâna pe pane și pe cuțit; curagiu și răbdare, prefăcătorie și iuschiuzarlac, și că mâne voi avea și eu case mari și bogății ca ale acestui fanariot".” Citește mai puțin...