Trilogia: Zilele fiintei

    "Trilogia: Zilele ființei" de Doru Munteanu cuprinde 3 volume: • Duminica mare de Doru Munteanu (309 pagini, 2017, ediția a 2-a, revizuită și adăugită)     „Pașii mă poartă tot într-acolo, la fosta celulă a lui Horea.
Citește tot rezumatul cărții Trilogia: Zilele fiintei... Nu sunt singurul care caută locul ăsta. Îmi pironesc ochii în pâlpâirea candelei sfinte și-mi trece prin minte același vers din „Roata de la Bălgrad.” Un clopot se aude de undeva de departe, poate e ultimul care n-a încetat să vestească Învierea, ca să știe toți, chiar și morții noștri muriți pentru Unire, că ea s-a făcut, așa cum am vrut-o noi și cum au vrut-o ei, într-o Duminică, în care am lucrat mai mult decât în toate zilelele lucrătoare ale săptămânilor noastre de patimă. E doar începutul... Cine știe câte duminici dintr-astea vom pune cap la cap pentru ceasurile noastre de ființă și tihnă. Azi de-abia am urnit roata cea mare a istoriei. „Că roata-i tot roată, se-nvârte mereu..." • Vinerea neagră de Doru Munteanu (361 pagini, 2017, ediția a 2-a, revizuită și adăugită)     „Viața nu se termină cu noi, deși toți vrem să apucăm măcar o zi în care să ne înfruptăm nesățios din ospățul promisiunilor noastre. N-au trecut decât cinci luni de la vinerea neagră a Transilvaniei și s-au întâmplat atâtea. Încă nu e război, dar nici pace. Am sentimentul că țara e o uriașă cazarmă. Uniformele s-au înmulțit, guvernul e plin de epoleți și centiroane, pământul s-a umplut de soldați. Și peste toate, ca un Dumnezeu al acestei vremi, pumnul, forța brutală. Din nord, vântul aduce miros de fum și cenușă. De pe pământul furat și batjocorit, scrumul caselor și bisericilor incendiate se amestecă cu duhoarea oaselor arse. Ardealul e un cimitir uriaș presărat cu cenușa vinerii negre. În fiecare casă, sub icoana, în candela aprinsă a nădejdii, un muc de lumânare sfâșie timid întunericul vremii, pentru pomenire și pentru mâine.” • Miercurea regală de Doru Munteanu (377 pagini, 2017, ediția a 2-a, revizuită și adăugită)     „Acum îmi dau seama că provizoratul se prelungește, s-a instalat necedând nimic, nefăcând nicio concesie și va mai dura. Cât? Dumnezeu știe! Cu siguranță, până într-o zi când cei mulți, sleiți de așteptare își vor da seama că au fost înșelați, mințiți, până când represiunea va deveni insuportabilă, încăr-cerându-le ambițiile, posibilitatea de mișcare, libertatea. Atunci, va veni o nouă zi pentru istorie, pe care o vom scrie tot cu litere mari în cartea noastră sfântă, alături de Duminica Mare și această Miercure Regală amputată, în rândul zilelor noastre făptuitoare. Va fi un mâine, pentru că „roata-i tot roată, se-nvârte mereu...” Citește mai puțin...