Oryx si Crake

Pe lista scurtă a premiilor Orange și Man Booker Prima parte a unei trilogii care va continua cu "Anul potopului" și "MaddAddam", "Oryx și Crake " este o călătorie în iadul viitorului. Într-o lume în care nu mai există nicio bariera morală în calea ingineriei genetice, Pământul devine un laborator imens: genografi lucrează – de dragul profitului – la cele mai vandabile modificări genetice, conflictele sociale se intensifică, virușii și bacteriile iau forme tot mai virulente și avem ocazia să vedem cu încetinitorul felurile în care poate fi schimonosită natura până la implozie.
Citește tot rezumatul cărții Oryx si Crake... Totul promite o apocalipsă. Care nu întârzie să vină. Crake lucrează în secret la un ambițios proiect genetic, încercând să creeze o specie nouă de hominizi, mai bine adaptată noii lumi, mai puțin violentă. Prietenul lui din copilărie, Jimmy, e singurul din vechea lume care știe ce s-a întâmplat și își așteaptă printre creaturile stranii ale lui Crake sfârșitul, care-ar putea de fapt să fie sfârșitul întregii omeniri. Oryx și Crake este Atwood în ce are ea mai bun: o carte lugubră, fără ocolișuri, ingenios de scabroasă, dar totuși înduioșătoare și presărată cu străluciri de poezie pură. - The Independent Fragment din romanul "Oryx și Crake" de Margaret Atwood: “- De unde vii tu, o, Snowman? - Vin de unde locuiesc Oryx și Crake, le spuse. Crake m-a trimis.     Ceea ce era adevărat, într-un fel. - ... și Oryx. Păstrează structura frazei simplă și mesajul clar: știe cum să facă asta de pe vremea când se uita la Oryx prin peretele de sticlă și, bineînțeles, din ce auzise. - Unde s-a dus Oryx? - A avut niște lucruri de făcut, le spusese Snowman. Asta a fost tot ce-a putut să inventeze, pentru că simpla pronunțare a numelui ei îi gâtuise vocea. - De ce te-au trimis Crake și Oryx la noi? întrebă o femeie pe nume Madame Curie. - Ca să vă duc într-un loc nou. - Dar acesta este locul nostru. Suntem mulțumiți unde suntem. - Oryx și Crake vor ca voi să trăiți într-un loc mai bun decât acesta, le spusese Snowman, unde veți avea mai mult de mâncare. Ei dădură din cap și zâmbiră. Oryx și Crake le doreau binele, ca întotdeauna. Pentru ei, acest lucru era suficient. - De ce este pielea ta atât de largă? întrebă unul dintre copii. - Eu am fost făcut într-un alt fel decât voi, spuse Snowman. Începea să găsească conversația interesantă, ca și cum ar fi fost un joc. Acești oameni erau ca niște foi goale, putea să scrie orice pe ele. - Crake m-a făcut cu două straturi de piele. Unul se dă jos. Își scoase vesta ca să le arate. Se uitau cu interes la părul lui de pe piept. - Ce sunt astea? - Astea sunt pene. Pene mici. Oryx mi le-a dat, ca un cadou special. Vedeți? Mai am și altele, pe față.     Îi lăsă pe copii să îi atingă țepii din barbă. În ultima vreme nu se mai bărbierise, crezând că nu mai are de ce și îi apăruseră primele fire.      — Da, vedem. Dar ce sunt penele?     Da, corect. Nu mai văzuseră pene până atunci.     — Unii dintre Copiii lui Oryx au pene pe ei, le spuse el. Acești Copii se numesc păsări. Noi vom merge unde trăiesc ele. Când le veți vedea, o să înțelegeți mai bine.     Snowman se minuna de propria-i dezinvoltură: dânsa cu grație în jurul adevărului, vioi și plin de îndemânare. Era aproape prea ușor: ei acceptau tot ceea ce le spunea.” Citește mai puțin...