Ascuns in transparenta

Atingere cu cât trăiești mai mult cu atât îți dorești mai puțin ca o mână care se întinde din toate încheieturile dar nu ca să prindă să strângă să ia ci ca să atingă atât cu vârful degetelor Digital art și poezie: nimic mai firesc, s-ar spune, în acest univers al sincretismelor, al dedublărilor comunicative, al multiplicărilor, al domniei lui pluri. Și totuși, puse laolaltă (nu în paralel, nu în confruntare, nu în contrast sau oglindire, ci contopite), cele două sfere au o concretețe și o stranietate pline de fervoare. Pe de o parte, lucrările lui Pavel Veres: efigii ale transparenței, ale semitonului, ale sugestiei, umbrei, fragilității. Într-un crescendo, imaginile devin din ce în ce mai consistente, mai conturate, mai agresive – mai narative chiar. Ele își au propria poveste și propriile instrumente narative. Discreția inițială se metamorfozează în discurs vehement, iar energia vizuală instituie o stare de urgență. Pe de altă parte, poemele lui Robert Șerban: înșelător confesive, fals retractile și provocator asertive. - Mircea Mihaieș