Pachetul Reality 1 este format din 3 cărți: • Tu ai iubi un om ca tine? de Cristi Grosaru (112 pagini) Natura umană este făcută în așa fel încât să caute. Să caute ce nu are. De aceea alergăm după persoane care nu ne vor și după lucruri care nu ne trebuie.
Secretul este să te oprești și să te uiți la persoanele care te doresc și la lucrurile pe care le deții. Renunță la a mai alerga! Renunță, ca să poți deveni prezent! A renunța la oameni și lucruri care nu-ți aparțin presupune, printre altele, descoperirea propriei persoane. Ceea ce te leagă de aceste lucruri este doar atașamentul care-ți asigura o nevoie falsă de afecțiune. De ce? Pentru că tu ai nevoie de oameni și de lucruri, nicidecum de atașamente. Așa că, renunță la toată această alergătură ca să poți deveni liber. Și nu uita un lucru: ești tratat în funcție de gradul de confort pe care-l oferi. Așa că, nu te aștepta ca oamenii din jurul tău să-ți aplaude suferințele. • Nemernici necesări de Andra Zelinski (208 pagini) Nemernici necesari este o carte despre noi, aceia care rămânem. Rămânem să ne punem întrebări și să ne luptăm cu răspunsuri. Și despre aceia care pleacă din viețile noastre și ne lasă cele mai frumoase și scurt predate lecții. Este despre Clară, femeia care a trăit mult și poartă urmele trecutului și despre Alexandru, bărbatul în sufletul căruia încă mai stau mândre femei ce nu mai sunt prezente. Despre întâlnirea lor întâmplătoare și despre cum viața îți aduce oameni care îți servesc răspunsuri fără să vrea, indiferent dacă rămân sau pleacă. Despre cum suntem, pe rând, nemernici unul în viața celuilalt, dar necesari și imperfect de frumoși. • Sfârșitul înseamnă un nou început de Adrian Niculescu ( (288 pagini) Viața lui Adrian Niculescu este una sinuoasă, trecând de la o extremă la alta și, într-adevăr, multe dintre împrejurările prin care a trecut aduc cu infernul, poate nu prin gravitatea celor întâmplate, cât prin faptul că, la o vârstă adolescentină, a fost nevoit să ia decizii radicale. M-a impresionat că n-avea urmă de egoism în ceea ce-mi povestea și că în spatele unui băiețel costeliv și scund a stat atâta determinare în a-și salva familia! Niciodată n-a folosit pronumele posesiv îndreptat către sine „al meu/a mea”. Și-a sacrificat anii și sănătatea pentru familie și aici este un paradox cu care Adrian uimește: toate acele poveri le vede astăzi ca pe niște experiențe binecuvântate. [...] Adrian Niculescu a câștigat fiecare redută prin algoritmi judicioși: trăsarea clară a obiectivelor, îndeplinirea lor cu prețul umilinței, al muncii excesive și o dăruire nemărginită. Azi, oferă tuturor tot ce-a deprins din lecțiile aspre. Își pune sufletul pe tavă și servește, fără arginți, pe cei care doresc să se înfrupte din bogata sa experiență de viață. - Irina Amalia Băcaoanu
