Aliati in slujba dreptatii

    Volumul al patrulea al seriei Născuți în ceață     Au trecut trei sute de ani. Scadrial este acum în pragul modernității, are căi ferate care dublează transportul pe canale, iluminat public electric și înaltă primele structuri de zgârie-nori.
Citește tot rezumatul cărții Aliati in slujba dreptatii... Kelsier, Vin, Elend, Sazed, Spook și ceilalți au devenit repere istorice sau religioase. În ciuda spectaculosului progres tehnologic, vechile arte magice ale allomanției și ferochimiei continua să joace un rol important în această lume renăscută. Iar Waxillium Ladrian are de înfruntat multe obstacole ca să dezlege misterul răpirii unor femei allomante, dar și dispariția unor resurse importante.        „Saga lui Sanderson are personaje complexe și o intrigă fascinantă, punând întrebări serioase despre loialitate, credința și responsabilitate.“ - Publishers Weekly       Brandon Sanderson (n. 1975) a obținut masteratul în Creative Writing la Universitatea Brigham Young, pe când făcea parte din redacția Leading Edge, revista semiprofesionistă de ficțiune speculativă a universității. A debutat în 2005 cu romanul Elantris. Sanderson a fost ales pentru a scrie volumul final din seria Roată timpului după moartea lui Robert Jordan. Este laureat al premiilor David Gemmel Legend (2011 și 2015) pentru roman fantasy și Hugo (2013) pentru nuvela Sufletul împăratului (apărută în limba română în anul 2015). Aliați în slujba dreptății este laureatul din 2013 al Premiului Imaginales. La Editura Trei au apărut primele trei volume ale seriei Născuți din ceață: Ultimul Imperiu, Fântâna Înălțării, Eroul Evurilor.      Fragment din romanul "Aliați în slujba dreptății" de Brandon Sanderson:       „Waxillium își aruncă arma în timp ce cădea, Împingând puternic în fața unui hot luat prin surprindere. Ateriză, apoi aruncă cartușul gol pe care Wayne i-l dăduse mai devreme — cel care conținea mesajul — în cel de-al doilea bărbat. Împingând în el, transformă cartușul într-un glonț improvizat, izbindu-l de fruntea bărbatului și perforându-i craniul.     Waxillium exercită o forță suficient de mare asupra cartușului, încât aceasta îl azvârli într-o parte. Își înfipse umărul în pieptul bărbatului în care aruncase arma. Bărbatul se dădu înapoi, poticnindu-se, iar Waxillium își izbi antebrățul — și apărătoarea lui de la metalminte — în capul omului, doborându-l.     Încă unul, își spuse el. În spatele meu, la dreapta. Avea fie o lovitură strânsă. Waxillium lovi cu piciorul armă pe care o lăsase să cadă, intenționând să Împingă spre ultimul bandit.     Răsună un foc de armă. Waxillium rămase înțepenit, anticipând durerea unu glonț care se îndreptă spre el. Nu se întâmplă nimic. Se învârti și-l găsi pe ultimul bandit prăbușit peste o masă, sângerând, o armă căzându-i dintre degete.     Pentru numele Supraviețuitorului, ce se...?     Se uită în sus. Mărăși se lăsă în genunchi pe balconul unde o lăsase. Ea adusese pușca de la banditul pe care îl nimicise el și, evident, știa cum să o folosească. Chiar și atunci, în timp el privea, ea mai trase o dată, doborând banditul din umbra de care amintise Wayne.     Wayne se ridică după ce își doborî cei doi atacatori. Privi confuz până când Waxillium arată cu degetul spre Marăsi.     — Uau, spuse Wayne, mergând spre el. Începe să îmi placă de ea din ce în ce mai mult. Categoric, din cele două, eu aș alege-o pe ea dacă aș fi în locul tău.     Din cele două.      Steris!     Waxillium înjură și sări înainte, aruncându-se într-o Împingere de oțel peste încăpere, spre ieșire. Lovi solul alergând și observă cu îngrijorare că trupul liderului nu era unde îl doborâse el. Era sânge la intrare. Oare îl trăseseră ei afară? Dacă nu cumva... Poate că ipoteza lui nu era greșită, la urma urmei. Dar la naiba, nu putea da față cu Miles. Miles era un legiuitor. Unul dintre cei mai buni.     Waxillium ieși brusc afară, în noapte — această ieșire de la sala de bal ducea direct în stradă. Niște căi stăteau acolo legați de un gard și ceea ce părea că un grup de grăjdari stăteau pe jos, cu căluș în gură și legați.     Steris și bandiții care o duseseră afară dispăruseră. Totuși, el găsi un grup mare de ofițeri de poliție care intrau în curte călare.     — Sincronizare perfectă, băieți, spuse Waxillium, așezându-se pe trepte epuizat.     * * *     — Nu-mi pasă cine sunteți sau cât de mulți bani aveți, spuse Brettin. Ați creat aici o mizerie totală, domnule.     Waxillium se așeză pe scaun, ascultând doar cu o jumătate de ureche în timp ce se odihnea cu spatele de perete. Îl va durea corpul până dimineață. Nu-și mai împinsese corpul atât de tare de câteva luni. Avea noroc că nu își luxase nimic și nu își dislocase vreun mușchi.     — Aici nu suntem în Ținuturile Necruțătoare, continuă Brettin. Credeți că puteți face tot ce vă doriți? Credeți că puteți, pur și simplu, să luați o armă și să faceți dreptate cu mâna dumneavoastră?     Stăteau în bucătăriile de la conacul Yomen, într-o zonă pe care ofițerii de poliție o delimitaseră pentru interogatorii. Nu trecuse mult timp de la finalul conflictului. Dar era suficient pentru a începe problemele.” Citește mai puțin...