„(…) Las urmașilor mei faptele, așa cum au fost ele, să le judece ei, să le aprecieze, să le cântărească și să dea verdictul, pentru că fără îndoială, un verdict până la urmă va prevala.
(…) În ce mă privește, tot ceea ce am făcut, am făcut gîndindu-mă la popor și la țară. Pentru acest motiv, pot privi în ochii oricui. (…) Peste un număr de ani, își va da verdictul și istoria, care va fi scrisă fără ură și părtinire, cu privire la evenimentele din decembrie 1989 și la rolul pe care l-am avut și eu, și instituția pe care o conduceam atunci, în acel moment de răscruce al destinelor țării noastre. De aceea, vă solicit un singur lucru: sentința pe care o veți da dumneavoastră să coincidă cu verdictul Istoriei, pentru ca să nu fie infirmată de aceasta. Vă mulțumesc.”
