Lavinia Braniște a reușit să scrie o carte uluitor de proaspătă, în limbajul imediat recognoscibil al rătăci-rilor de acum, o carte în care realitățile interioare și exterioare se arată nefalsificate, revoltătoare, în care trucurile și eschivele nu se admit.
Este și o carte a adevărurilor despre femeile tinere, singure și captive în mecanismul așteptărilor și al nevoii de validare, un roman despre micile cedări și despre micile trădări de fiecare zi, despre forme de acomodare și (iluzorii) strategii de evadare din teritoriul neîndurător al unei urbanități alienante, normative. Este o carte unică, autentică și curajoasă, una atît de necesară. După acest roman care, la fel ca prozele care l-au precedat, constată cu luciditate o stare de toxicitate sistemică, Lavinia Braniște are toate datele să ia în calcul o proză mai puțin defensivă, în care eroina își ia, în sfîrșit, revanșa! - Alină Purcaru