Drumul către Little Dribbling. Noi însemnări de pe o insulă mică Cîștigător al Național Geographic Traveller Reader Award pentru cea mai bună carte de călătorie a anului 2016 După succesul Însemnărilor de pe o insulă mică, Bill Bryson pornește într-o nouă călătorie de explorare a Marii Britanii, de data aceasta de-a lungul „Liniei Bryson”, un traseu imaginar stabilit chiar de el între punctele cele mai îndepărtate ale insulei.
Cu mult umor, cu ironie tonică și adesea cu melancolia pe care numai un îndrăgostit de Marea Britanie o poate resimți, autorul ne conduce prin fermecătoare peisaje rurale, zone urbane prospere sau sordide și locuri ale memoriei colective adesea căzute în uitare. În ciuda neajunsurilor și a ciudățeniilor ei, Bryson prefera să locuiască pe ploioasa insula. Și nu doar pentru ceaiul cu lapte și o zi liberă în plus de Crăciun. Au fost momente în care am izbucnit în rîs în public citind cartea... Ca întotdeauna, Bryson e nemaipomenit de hazliu. - The London Times După cum sugerează titlul Drumul către Little Dribbling, Bryson rămîne devotat toponimelor excentrice ale Marii Britanii, precum și la fel de excentricelor sale distracții. - The New York Times Book Review Farmecul și spiritul lui Bryson continuă să emane din paginile sale. - Daily Mail Traducere și note de Anacaona Mîndrila‑Sonetto Fragment din cartea "Drumul către Little Dribbling" de Bill Bryson "Londra e, probabil, cel mai mare oraș din lume. Nu ca întindere - deși e și asta - sau ca număr de locuitori, ci ca densitate, complexitate și profunzime a istoriei. Londra nu e vastă doar orizontal, ci și în timp. Istoria a lăsat-o într-o debandadă măreață. Nici măcar nu e un singur oraș, ci două - Westminster și City of London plus un număr relativ infinit de sate, cartiere, sectoare, parohii și repere geografice subsumate ce acoperă harta cu nume curioase și atrăgătoare: Parsons Green, Seven Dials, Swiss Cottage, Barking, Tooting Bec, Chalk Farm, misterioasă Gallic Theydon Bois. Majoritatea celor mai cunoscute cartiere ale sale - West End, Bloomsbury, Whitechapel, Mayfair - nu există oficial și nici nu au limite oficiale. Sunt pur și simplu acolo. Din punct de vedere politic, Londra e o grupare laxă de 32 de consilii orășenești, plus Corporația City of London, ale cărei responsabilități sunt împărțite între Autoritatea Londrei Mari, o Adunare a Londrei, 73 de circumscripții parlamentare și 624 de circumscripții politice. Pe scurt, e un mare talmeș-balmeș. În fruntea lui se află Boris Johnson, un om al cărui fel de a fi stângaci, ba chiar și al cărui par reprezintă un monument al dezordinii. Și totuși, cumva, funcționează. E un oraș într-adevăr măreț. Aveam la dispoziție două săptămâni, cel puțin teoretic. Ambele mele fiice izbutiseră să rămână însărcinate simultan (deși în clădiri separate) și urmau să nască aproximativ în același timp, în două spitale londoneze diferite, iar eu aveam instrucțiuni stricte să mă aflu în apropiere, că ei bine, nu știu ce. Să fierb apă, poate. Să aștept în picioare disponibil, dar inutil."
