O plimbare in padure

O plimbare în pădure a fost ecranizată în 2015, cu Robert Redford și Nick Nolte în rolurile principale   Appalachian Trail, unul dintre cele mai lungi trasee montane din lume, străbate 14 state pe o distanță de peste 3.400 de kilometri, de-a lungul Coastei de Est americane.
Citește tot rezumatul... Dornici să admire peisajele superbe de pe această rută, Bill Bryson și prietenul său Stephen Katz hotărăsc să o parcurgă pe jos de la un capăt la celălalt. Ei pornesc din statul Georgia, în sud, și își încheie drumeția în Maine, fără să reușească totuși să-și respecte întocmai planul inițial. Urșii, pumele, șerpii, plantele otrăvitoare și insectele purtătoare de boli pe care le-ar putea întîlni pe traseu ar descuraja un om obișnuit, dar nu și pe ambițiosul explorator Bill Bryson. Deși are parte de hărți prost întocmite, de condiții meteo îngrozitoare și de un companion morocănos, el face tot ce poate să învingă obstacolele și să-și împlinească, după cum spune, țelul de o viață: să nu moară în sălbăticie.   „O carte ireverențioasă, de un umor debordant, plină de anecdote și de observații.” - Ideal Home Fragment din carte: "Așa că hai să ne imaginăm că un urs ne atacă în sălbăticie. Ce ar trebui să facem? E interesant că strategiile sugerate sînt diametral opuse pentru grizzly și pentru ursul negru. În cazul unui grizzly, ar trebui să te îndrepți spre un copac înalt, deoarece urșii aceștia nu sînt prea buni cățărători. Dacă nu este un copac prin preajmă, atunci ar trebui să te retragi încetișor, evitînd să te uiți în ochii lui. Toate cărțile spun că, dacă un grizzly se ia după tine, în nici un caz nu ar trebui să fugi. E genul de sfat pe care ți-l dă cineva care stă în fața unei tastaturi. Credeți-mă, dacă ești într-un spațiu deschis, fără nici o armă și cu un grizzly pe urmele tale, fugi! De ce nu? Cel puțin, vei avea ceva de făcut în ultimele tale șapte secunde de viață. În orice caz, cînd te ajunge din urmă, ceea ce în mod sigur se va întîmpla, ar trebui să te arunci la pămînt și să faci pe mortul. E posibil ca ursul grizzly să muște dintr-un membru inert vreo cîteva minute, dar în general își pierde interesul și pleacă. Însă, în cazul urșilor negri, degeaba faci pe mortul, căci ei mușca din tine pînă cînd nu prea mai contează dacă îți pasă sau nu. De asemenea, e o prostie și să te urci într-un copac, deoarece urșii negri sînt cățărători abili și, așa cum observă. Herrero sec, vei ajunge să te lupți cu ursul în copac. Pentru a alunga un urs negru agresiv, Herrero sugerează să faci multă gălăgie, să izbești oale și tigăi unele de altele, să arunci cu bețe și cu pietre și „să alergi spre urs". (Da, sigur. Matale primul, domnule profesor.) În același timp, adăugă el judicios, aceste tactici ar putea „pur și simplu să-l întărite". Mda, mersi! În alt loc sugerează că excursioniștii ar trebui să facă gălăgie din cînd în cînd — să cînte un cîntec, de pildă — pentru a-i înștiința pe urși de prezența lor, pentru că e mai probabil că un urs luat prin surprindere să se înfurie, dar cîteva pagini mai încolo avertizează că „poate fi periculos să faci zgomot", din moment ce acest lucru ar putea atrage un urs înfometat care, altfel, ar putea să nu te observe. Adevărul e că nimeni nu-ți poate spune ce să faci. Urșii sînt imprevizibili, iar ceea ce funcționează într-o situație anume s-ar putea să nu funcționeze în alta. În 1973, doi adolescenți, Mark Seeley și Michael Whitten, făceau o drumeție în Yellowstone cînd, fără să-și dea seama, s-au nimerit între o ursoaică și puii ei. Nimic nu o îngrijorează și o isterizează mai mult pe o ursoaică decît niște oameni care se pun între ea și puii ei. Furioasă, s-a întors spre ei și a început să-i fugărească — în ciuda mersului său caraghios, un urs se poate deplasa cu o viteză de pînă la 55 de kilometri pe oră iar cei doi băieți s-au urcat în niște copaci. Ursoaica s-a suit în copacul în care era Whitten, l-a prins cu colții de piciorul drept și, încet și cu răbdare, l-a tras jos de pe ramura unde se cocoțase. (Mi se pare mie sau simțiți cum unghiile zgîrie scoarța copacului?) Jos, a început să-l sfîșie pe-ndelete. Într-o încercare de a-i distrage ursoaicei atenția de la prietenul său, Seeley a țipat la ea, iar fiara s-a dus și l-a tras și pe el jos din copac. Cei doi tineri au făcut pe mortul — exact ceea ce nu trebuiau să facă, potrivit instrucțiunilor din toate manualele iar ursoaica a plecat. N-o să spun că am devenit obsedat de toate astea, dar mi-au ținut mintea destul de ocupată în lunile cît am așteptat să vină primăvară. Spaima mea cea mai mare — scenariul realist care m-a ținut noapte de noapte cu ochii holbați la umbrele proiectate de copaci pe tavanul dormitorului — era să fiu nevoit să stau singur într-un cort mic, într-o sălbăticie neagră ca smoala, ascultînd cum un urs caută de mîncare pe-afară și întrebîndu-mă ce intenții are. " Citește mai puțin...