Transilvania 8+9: Ce patimesc fratii nostri+Ceasul pe care-l asteptam - N. Iorga

Ca istoric "valah", care am scris istoria acestui neam... cutez a răspunde cele ce urmează. Din vremuri imemoriale a stat în Ardeal, ca și aici la noi, un neam gospodăresc, isteț și viteaz, al dacilor, de neam tracic.
Citește tot rezumatul cărții Transilvania 8+9: Ce patimesc fratii nostri+Ceasul pe care-l asteptam - N. Iorga... Roma i-a cucerit, le-a amestecat sângele cu sângele cetățenilor ei și le-a dat limba latină, ca veșnic document de nobleță spre a nu se mai confundă niciodată cu neamurile care mârâiau, hârâiau și lătrau în preajma lor.   Mărirea Romei s-a dus cu încetul. Și pe încetul cetățile române s-au făcut locuri pustii, iar cetățenii s-au adăpostit în satele vechilor daci. Limba latină, legea creștină, suferința comună au făcut din ei un singur neam, unind în el  drepturile de aborigeni ale tracilor cu drepturile de cuceritori culturali ale românilor. Ce era pe atunci în stepă, pot spune istoricii din Pestă.   Am rămas (aici), Măria Ta! La toți v-am ieșit înainte și acolo în Ardeal, ospitalieri, cu mâinile pline de daruri; v-am dat sânge nobil, cuvinte frumoase, datine înțelepte, gospodărie înaintată și, după ce le-ați luat fără a mulțămi, nici atunci nici acum, v-am dat bani, muncă, sânge. Turcilor, tătarilor și d(umneata)voastră, vi le-am dat în țara noastră, în casa noastră.                                                       N. Iorga, Răspunsul unui "invățat valah din București", 1910        A sosit un ceas pe care-l așteptam de peste două veacuri, pentru care am trăit întreaga noastră viață națională, pentru care am muncit și am scris, am luptat și am gândit. A sosit ceasul în care cerem și noi lumii, cinstit, cu arma în mână, cu jertfă a tot ce avem, ceea ce alte neamuri, au de atâta vreme, nele fără să fi vărsat o picătură de sânge pentru acesta: dreptul de a trăi pentru noi, dreptul de a nu da nimănui că robi rodul ostenelilor noastre.       În miez de noapte au sunat iarăși clopotele, sfintele clopote care simt toate durerile și bucuriile noastre și care acum s-au înfiorat de cea mai mare speranță pe care am avut-o și la care, cu orice preț, ținem. Și sute de mii de oameni s-au trezit fără teamă și fără zburdăciune, liniștit și sigur,  în inimile lor a fost un singur răspuns: știm!...       Marea și strălucita încercare a venit. Pare că s-a făcut în aerul acestei țări o liniște mare. Un sfânt potir de sânge și de lacrimi s-a ridicat pentru binecuvântarea cea mai scumpă.       Plaiurile ardelene au băut răscumpărarea robiei. Odihniți-vă, viteji, în brazda lacomă de mult de acest sânge care plătește birul nenorocirilor seculare!                                                                        N. Iorga, Ceasul..., 1916 Citește mai puțin...