Origini

Robert Langdon, profesor de simbolistica la Harvard, soseste la ultramodernul Muzeu Guggenheim din Bilbao, Spania, pentru a asista la dezvaluirea unei descoperiri care „va schimba pentru totdeauna fata stiintei".
Citește tot rezumatul cărții Origini... Gazda serii este Edmond Kirsch, un miliardar si futurolog in varsta de patruzeci de ani, unul dintre primii studenti ai lui Langdon. Insa seara meticulos orchestrata erupe brusc in haos, iar pretioasa descoperire a lui Kirsch este pe punctul de a se pierde. In fata unei amenintari iminente, Langdon este nevoit sa fuga. Alaturi de el se afla Ambra Vidal, eleganta directoare a muzeului, care colaborase cu Kirsch. Cei doi calatoresc la Barcelona intr-o misiune primejdioasa pentru a gasi o parola criptica ce urma sa deblocheze secretul lui Kirsch. Strabatand coridoarele intunecate ale istoriei ascunse si ale extremismului religios, Langdon si Vidal trebuie sa scape de un dusman a carui putere atotstiutoare pare sa emane din Palatul Regal al Spaniei. Ei descopera indicii care, in cele din urma, ii aduc fata in fata cu socanta descoperire a lui Kirsch... si cu adevarul ravasitor care ne-a scapat multa vreme. Arsenalul se afla la parterul Palatului Regal din Madrid, intr-o incapere cu plafonul elegant boltit si cu peretii stacojii decorati cu splendide tapiserii care infatiseaza batalii celebre din istoria Spaniei. De-a lungul acestora este expusa o colectie de peste o suta de armuri lucrate manual, printre care tinuta si armele de lupta ale multor regi din trecut. Sapte manechine reprezentand cai in marime naturala sunt dispuse in centrul incaperii, invesmantate in harnasament de batalie. "Aici au hotarat ei sa ma tina captiv?", se mira Garza privind echipamentele de razboi care-l inconjurau. Intr-adevar, arsenalul era una dintre cele mai sigure incaperi din palat, dar comandantul banuia ca agentii care-l arestasera alesesera acea "celula" eleganta cu speranta ca vor reusi sa-l intimideze."Este chiar incaperea in care am fost angajat pe postul de comandant." Fani ai codului lui da vinci, bucurati-va! Langdon rezolva din nou misterele universului. - People Un nou thriller alert... capabil sa starneasca la fel de multa controversa precum Codul lui Da Vinci. - The New York Times O aventura pe viata si pe moarte. - Entertainment Weekly Traducere din limba engleza de Adriana Badescu.   Fragment din romanul "Origini" de Dan Brown:   "Podul de lanturi Szechenyi - unul dintre cele opt poduri ale Budapestei - se arcuieste pe mai bine de trei sute de metri deasupra Dunarii. Un simbol al legaturii dintre Est si Vest, este considerat unul dintre cele mai frumoase din lume. "Ce fac, oare, aici? se intreba Rabi Koves, privind peste balustrada spre apele involburate de dedesubt. Episcopul Valdespino m-a sfatuit sa raman in casa." Stia ca n-ar fi trebuit sa iasa, insa ceva la podul acela il atragea ori de cate ori se simtea tulburat. De ani multi obisnuia sa vina acolo seara, ca sa cugete in timp ce admira privelistea. Spre est, in Pesta, fatada iluminata a Palatului Gresham se inalta mandra pe fundalul celor doua turnuri ale clopotnitei de la bazilica Sfantul Stefan. Spre vest, in Buda, pe culmea colinei, se profilau zidurile fortificate ale castelului Buda. Iar pe malul Dunarii, in nord, se ridicau turlele elegante ale cladirii Parlamentului, cea mai vasta din Ungaria. Koves banuia insa ca nu privelistea era cea care-l atragea mereu spre podul Szechenyi, ci altceva. "Lacatele." De toate balustradele si cablurile de suspensie ale podului erau prinse sute de lacate, fiecare cu un alt set de initiale, fiecare inchis pentru totdeauna. Traditia cerea ca indragostitii sa-si scrie initialele pe un lacat pe care sa-l fixeze pe pod si sa-l incuie, pe urma sa arunce cheia in apele Dunarii, unde avea sa fie pierduta pe vecie - ca un simbol al legaturii vesnice dintre ei. "Cea mai simpla dintre promisiuni, reflecta Koves, atingand unul dintre lacate. Sufletul meu legat pentru totdeauna de al tau." Ori de cate ori simtea nevoia sa-si aduca aminte ca dragostea nemarginita inca exista in lume, venea sa vada lacatele de pe pod. Iar seara aceea parea un astfel de moment. Privind in jos, la apele involburate, avea impresia ca, lumea incepuse deodata sa se miste prea repede pentru el. „Poate ca locul meu nu mai este aici." Clipele care odinioara erau ragazuri tihnite de reflectie solitara - cateva minute singur intr-un autobuz, mersul pe jos pana la lucru sau momentele de asteptare inaintea unei intalniri programate - devenisera acum ceva imposibil de suportat, astfel ca oamenii apelau impulsiv la telefoanele, la castile audio sau la jocurile lor, incapabili sa se opuna dependentei de tehnologie. Miracolele trecutului piereau, sterse de nepotolita sete de tot ce era nou. Aplecat deasupra apelor Dunarii, Yehuda Koves simtea o oboseala tot mai accentuata. Privirea paru sa i se incetoseze si incepu sa distinga forme bizare, nedeslusite, miscandu-se sub oglinda apei. Deodata, fluviul semana cu o colcaiala de creaturi agitate prinzand viata in adanc." Citește mai puțin...