Un roman al relațiilor interumane „otrăvite” (a se vedea, în acest sens, și semnificația expresiei din franceză „le bouillon d’onze heures”, la care trimite explicit autoarea...) se transformă, de la o pagină la alta, într-o istorie a redempțiunii prin suferință și prin sublimare artistică - căi deschise către o dimensiune abia întrezărită aici, dar pe care o putem regăsi în poezia cu fond mistic a Marta Petreu.
Un filon poetic străbate, de fapt, și romanul de față. Și îi dă adâncime. - Bianca Burța-Cernat
Supa de la miezul nopții
